Justiție Constanța Luptă în instanță pentru un teren de 284 mp la Eforie! Disputa ajunge la Curtea de Apel Constanța

Pe rolul Curții de Apel Constanța se află dosarul 8442/118/2024, înregistrat la data de 26 august 2025 la Secţia de Contencios amdinistrativ și fiscal ce are ca obiect „ anulare act administrativ Acţiune în constatare - Hot. nr. 256/28.10.2021; Hot. nr. 38/2020; “. Procesul se află în stadiul de recurs, iar ultima modificare a fost operată în data de 27 august 2025.

Părți în dosar sunt Stela Ciurescu și Valentin Ciurescu – recurenți reclamanți și Orașul Eforie prin primar, Consiliul Local al Orașului eforie prin primar și Primarul Orașului Eforie – Intimați Pârâți.    

Momentan nu a fost fixat un termen în acest dosar.

Dosarul s-a mai aflșat și pe rolul Tribunalului Constanța care la data de 9 iulie 2025 au respins cererea.
 

Solutia pe scurt: Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtul Primarul oraşului Eforie, ca neîntemeiată. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii CIURESCU STELA şi CIURESCU VALERIU în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL ORAŞULUI EFORIE şi CONSILIUL LOCAL EFORIE, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Tribunalul Constanţa. Pronunţată la data de 09.07.2025, în conformitate cu prevederile art. 402 din CPC sub rezerva art. 396 alin. 2 din CPC raportat la art. 401 alin. 2 teza ultimă din CPC“  - conform Portalului Instanțelor de Judecată

Conform Rejust.ro, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.11.2024 pe rolul Tribunalului Constanţa Secţia de Contencios administrativ şi fiscal sub nr. ####/118/2024 reclamanţii ######## ##### şi ######## ####### în contradictoriu cu pârâţii ORASUL ###### PRIN ######, CONSILIUL LOCAL ###### PRIN ###### şi PRIMARUL ORASULUI ###### au solicitat instanţei -anularea Hotărârii Consiliului Local ###### nr. 256/28.10.2021 și a hotărârii nr. 38/2020, anexa nr. 1, în parte, pentru terenul în suprafață de 284 mp, lot 62, întrucât este netemeinică şi nelegală, - în baza art. 18 alin. 2 din legea ######## a solicitat instanţei să se pronunțe asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Local ###### nr. 256/28.10.2021 și a hotărârii nr. 38/2020, anexa nr. 1 și 2.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii au arătat că prin Hotărârea Consiliului Local ###### nr. 256/28.10.2021 s-a hotărât aprobarea completării bunurilor care alcătuiesc domeniul privat atestat prin hotărârea nr. 38/2020, anexa nr. 1, cu imobile prevăzute în anexa nr. 1 şi anexa nr. 2, sens în care au apreciat că hotărârile nu respectă art. 357 din OUG nr.57/2019, art.23 din Legea nr.50/1991, art.5 alin.10, art.6 alin.1 din HG nr.113/1992, art. 130-141 din HG nr. 577/2002, art. 4 alin.1 din HG nr. 834/1991, actualizata, Legea nr.350/2001, actualizată, art.2 lit.d şi lit.e, art.4 alin.2, alin.2 şi alin.4, art.5 alin.1, art.6, art.33, art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991, art. 555 NCPC, art. 1 Protocolul 1 din ####.

Astfel, au indicat prevederile art. 136 din Constituția României şi  art. 554 proprietatea publică şi au precizat că pârâţii nu au dobândit legal dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 284 mp deoarece nu poate dovedi posesia acesteia.

Au învederat faptul că din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri la bugetul de stat rezultă la număr nominal unic 8608, rezultă la matricola nr.4475, că pentru terenul în folosință și clădirea edificată pe acesta se achită impozit.

Au mai precizat că din adresa nr.32024/08.12.2021 rezultă că în evidenţele fiscale figurează,,la matricola 4475 înscrişi soții ######## cu imobil format din construcție şi anexă, situat în ###### ####, str. FN, dobândit în baza declaraţiei pe proprie răspundere nr. 5085/27.02.2019.

Au mai menţionat faptul că nu cunosc documentația aferentă Hotărârii Consiliului Local ###### nr. 256/28.10.2021 și a hotărârii nr. 38/2020, anexa nr. 1, repectiv procesul verbal nr.24126/13.09.2021 al comisiei constituită prin Dispoziţia Primarului nr.64/11.02.2021, dispoziţia Primarului nr.196/07.06.2019.

De asemenea, au precizat reclamanţii că aprobarea completării bunurilor care alcătuiesc domeniul privat atestat prin hotărârea nr. 38/2020, cu terenul ce face obiectului prezentului diferend nu este oportună învederând că imobilul în suprafaţa de 285mp din măsurători şi construcția edificată pe acesta situat în Loc.###### ####, ###### cel ####, fără nr postal #############, identificat conform schiţelor anexate la prezenţa acţiune, a fost atribuit de către Primăria ###### ca teren agricol în folosinţă tatălui reclamantei ####### ######## încă din anul 1950 aşa cum reiese din dosarul de impunere al terenurilor închiriate al Oraşului ######, din situaţia privind evident terenurilor agricole dată în folosinţă a Loc.######.
Astfel, părinţii reclamantei ####### ######## şi ####### loana au cumpărat în anul 1949 un teren alăturat celui primit în folosinţă, lotul 61, pe care şi-au construit o locuinţă. În data de 19 martie 1996 ####### loana decedează iar în data de 4 noiembrie 2000 decedează şi ####### ########. Din anul 1950 soţii #######, a căror moştenitoare în calitate de fiică este reclamanta, stăpânesc acest teren neîntrerupt, netulburat şi cu titlu de proprietari, în suprafață de 284 mp, până la data decesului împreună cu reclamanta, iar ulterior decesului părinților acesteia, reclamanta și soţul acesteia ######## ####### au continuat să deţină posesia acestui teren, netulburată.

Au mai arătat că în anul 1976 reclamanta ######## #####, fosta ####### #####, se căsătoreşte cu ######## ####### şi împreună, exclusiv, stăpânesc suprafaţa de 285 mp iar în anul 1980 au ridicat pe acest teren o căsuţă din cărămidă, bucătărie de vară, în suprafaţă de 40 mp şi au amplasat o magazine de 6 mp, costructii care se află pe teren şi în prezent, precum şi faptul că atât părinţii reclamantei, cât şi reclamanţii au plătit impozit pe acest teren având rol 424 încă din anul 1977, conform certificatului fiscal nr.8003 din 1977.

În anul 2001 soţul reclamantei a luat în concesiune de la Primăria ###### suprafaţa de 135 mp lot 60, conform contractului de concesiune nr.43/2001avand în vedere că şi ####### ######## a deţinut acest teren în concesiune încă din anul 1981. În baza certificatului fiscal nr.8003 din 1977 părinţii reclamantei şi ulterior reclamanţii au fost înregistraţi la Administraţia Financiară, cu suprafaţa de 284 mp şi construcţia, au plătit neîntrerupt toate taxele şi impozitele datorate statului comportându-ne ca adevăraţi proprietari.
Mai mult, au precizat că terenul în litigiu a fost posedat încă din anul 1996 de către reclamanți fiind de notorietate acest aspect, până în prezent.

Astfel, terenul a fost introdus în domeniul privat al Oraşului ###### fără a se verifica în mod corespunzător situația de fapt și drept de a acestuia, sens în are au indicat disp. Legii nr. 213/1998, respectiv art. 1, art. 2 şi art. 6.
 Au apreciat astfel reclamanţii că instanta are putere de apreciere deplină a libertății administraţiei în alegerea conduitei de care a dat dovadă în analiza actelor care au stat la baza emiterii actelor a căror anulare se solicită.“ – conform Rejust.ro.

 
 
Sursa citată mai menționează că, în drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 554/2004, art. 174-178 NCPC, art. 551 NCC, art. 555 NCPC, Legea nr. 76/1996, Legea nr. 213/1998, art. 6, art. 1 din protocolul 1 ####, orice dispoziţii legale aplicabile în materie.

La data de 24.12.2024 pârâtul #### ###### prin ###### a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu chetuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, a învederat că reclamanții nu au calitate procesuală activă deoarece nu deţin absolut nici un titlu de proprietate cu privire la bunul imobil la care fac referire în cererea de chemare în judecată.
A mai arătat că Hotărârile nr.256/28.10.2021 şi nr.38/27.02.2020 ale Consiliului Local #### ###### conțin inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al Oraşului ######, iar lotul nr.62 teren în suprafață de 284 m.p. situat în localitatea ###### ####,Str.###### cel #### FN, ####### #########, face parte din domeniul privat, fiind proprietatea Oraşului ######.
Totodată, a învederat pârâtul că reclamanților le-a fost respinsă, definitiv, acțiunea formulată în justiție în ceea ce priveşte obţinerea unui titlu de proprietate asupra acestei suprafețe de teren indicând în acest sens Dosar nr.#####/212/2019 şi Dosar nr.####/118/2020, astfel apreciind că sunt incidente efectele unei hotărâri judecătoreşti.
Or, acest aspect pe care îl apreciază esențial nu este menționat de reclamanți în cererea de chemare în judecată.
Ca urmare, a învederat că suprafața de teren de 284 m.p. este în mod legal înscrisă în domeniul privat al Unității Administrativ Teritoriale ######, mai transmire rejust.ro

Potrivit Rejust, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele prevederi legale:
Art. 354 din OUG 57/2019 ,, Domeniul privat
(1) Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
(2) Asupra acestor bunuri, statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. ,,
Art. 355 din OUG 57/2019 ,, Bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se află în circuitul civil și se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, dacă prin lege nu se prevede altfel. ,,
          Art. 357 din OUG 57/2019 ,, (1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unității administrativ-teritoriale se întocmește și se actualizează de către o comisie special constituită, condusă de autoritatea executivă ori de o altă persoană împuternicită să exercite atribuțiile respective, după caz.
 (4) Inventarul prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a autorității deliberative a fiecărei unități administrativ-teritoriale. ,,
Art. 361 din OUG #######  ,, (2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul privat al acesteia se face prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului ####### al Municipiului București ori a consiliului local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, dacă prin lege nu se dispune altfel. ,,
Nu în ultimul rând, în virtutea prev. art. 557, alin. 2 din Codul civil ,, În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.  ,,

Pe baza acestor prevederi legale tribunalul constată că dobândirea dreptului de proprietate privată de către unitățile administrativ teritoriale se face prin actul administrativ reprezentat de hotărârea consiliului local al unității administrativ teritoriale iar acest act administrativ este reglementat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

De asemenea, tot printr-o hotărâre de consiliu local se întocmește și se actualizează inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

Astfel, cele două acte administrative reprezentate de Hotărârea nr. 38/27.02.2020 a Consiliului Local ###### și Hotărârea nr. 256/28.10.2021 a Consiliului Local ###### îndeplinește un dublu rol, respectiv, constituie titlu de proprietate pentru proprietarul reprezentat de UAT orașul ###### în privința bunurilor indicate și identificate prin anexa la hotărâre și în atare condiții produc efect constitutiv de drepturi. Deopotrivă, actele administrative constituie și act de actualizare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al UAT orașul ######.

Așa cum rezultă din cererea principală formulată, reclamanții nu contestă legalitatea actelor administrative prin prisma efectului acestora de  actualizare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al UAT orașul ###### ci aduc în discuție efectul constitutiv de drepturi produs prin cele două hotărâri.
În atare condiții, contrar susținerilor și argumentației juridice ale reclamanților, aspectele de nelegalitate invocate de aceste părți, nu pot fi reținute de instanța învestită prin cererea principală.

Perspectiva nelegalității celor două acte, rezultată din posesia neîntreruptă exercitată de către autorii reclamanților și de către reclamanți și din faptul că pârâții nu au verificat situația de fapt și de drept în privința terenului în mod corespunzător, susținută de reclamanți prin prisma primelor două motive de nelegalitate pe care își întemeiază demersul judiciar, caracterizează mai degrabă o acțiune posesorie. Chiar și într-o astfel de acțiune, reclamantul posesor tinde la protejarea doar a stării de fapt numită posesie, fără a se pune în discuţie starea de drept, existenţa unui drept de proprietate sau a altui drept real cu privire la lucrul în legătură cu care s-a creat acea stare de fapt. Cu toate acestea, temeinicia unei astfel de acțiuni nu ţine de apanajul contenciosului administrativ.

Prin urmare, susţinerile reclamanților în sensul că terenul inclus în anexa nr. 1 la actul adminsitrativ reprezentat de Hotărârea nr. 256/28.10.2021 a Consiliului Local ######, a fost posedat de către autorii reclamanților și este în continuare posedat de către reclamanți, nu pot fi verificate și valorificate decât în cadrul unui litigiu având ca obiect acțiunea posesorie.

Cu toate acestea, în aprecierea instanței de contencios administrativ și fiscal, adoptarea celor două acte administrative, în partea de interes pentru reclamanți, nu conține niciun element de nelegalitate născut din ignorarea situației de fapt sau de drept rezultată din posesia exercitată de către reclamanți asupra imobilului teren intravilan lot 62, cu nr. de inventar 4648, situat pe str. ###### cel ####, cu suprafața de 284 mp. Aceasta întrucât, așa cum am arătat mai sus, din prevederile legale redate cuprinse în OUG 57/2019, rezultă dreptul unităților administrativ teritoriale de a proceda la actualizarea domeniului privat prin trecerea unor bunuri în domeniul lor privat. În cauză, nu poate fi contestat caracterul legal al celor două acte administrative pe temeiul invocării exercitării unei posesii asupra unei suprafețe de teren pentru care a fost emis unul dintre cele două acte, având în vedere că posesia este doar o stare de fapt cu privire la un lucru ea neputând fi opusă unei alte persoane care dobândește un titlu de proprietate asupra aceluiași lucru.

Dintr-o altă perspectivă, constată că prin Decizia civilă nr. #### pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 01.10.2020  în cadrul dosarului nr. #####/212/2019 în privința posesiei exercitată de reclamanţii ######## ##### şi ######## ####### s-a reținut cu putere de lucru judecat că ,, Prin urmare, prin simpla folosinţă a unui teren despre care cunoşteau că aparţine unui alt proprietar, reclamanţii nu se puteau considera titulari ai dreptului referitor la bunul aflat în posesie, întrucât, potrivit art.1857 Cod civil, posesorul care nu posedă pentru sine nu poate schimba prin voinţa lui calitatea posesiei.

În consecinţă, posesia reclamanţilor este afectată de viciul precarităţii, astfel încât nu are relevanţă analiza scurgerii termenului de 30 de ani prescris de lege în vederea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al intervenirii prescripţiei achizitive. ,,
##### în vedere aceste aspecte, constată că de fapt, posesia susținută de către reclamanți este o detenție precară care, cu atât mai puțin poate fi opusă adevăratului proprietar diligent care obține un titlu de proprietate asupra bunului.

Referitor la motivul invocat de către reclamanți rezultat din lipsa unei oportunități a adoptării celor două acte ca urmare a excesului de putere de apreciere manifestat de pârâți, constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, Legea nr. 554/2004, prin art. 2 alin. (1) lit. n), explică semnificaţia termenului de exces de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Așadar, rezultă că dacă legalitatea evocă faptul că actul corespunde literei legii, oportunitatea reprezintă conformitatea actului administrativ, în mod prioritar, cu spiritul legii, fără a se identifica cele două noţiuni, oportunitatea desemnează „posibilitatea emitentului de a alege, în mod subiectiv şi conjunctural, momentul şi amploarea intervenţiei, soluţia sa corespunzând interesului concret pe care îşi propune să îl asigure”.

Apreciind oportunitatea faţă de anumite circumstanţe, emitentul trebuie să respecte limitele legale şi constituţionale.
Sub aspect practic, distincţia legalitate – oportunitate prezintă interes în privinţa controlului exercitat  de instanță asupra actului administrativ.
Instanţa de contencios poate şi trebuie să cenzureze actul administrativ sub aspectul legalităţii, dar nu poate exercita o cenzură asupra oportunităţii, deoarece judecătorul s-ar substitui autorităţii administraţiei publice, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.

 Singura situaţie de excepţie este cea a excesului  de putere, când oportunitatea poate fi cenzurată de judecător, însă doar în raport cu legalitatea, din moment ce Legea nr. 554/2004, prin art. 2 lit .n), explică semnificația termenului de exces de  putere  ca  fiind  exercitarea  dreptului de apreciere al autorităților  publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăților cetățenilor.
##### în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că reclamanții nu au invocat încălcarea limitelor de competență conferite de lege pârâtului Consiliul local al orașului ###### iar, pe de altă parte reține că verificarea încălcării drepturilor reclamanților a fost efectuată mai sus în cadrul analizei efectuată de instanță asupra celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamanți, astfel încât, nefiind reținut fondul unui exces de putere, instanța învestită nu poate cenzura oportunitatea manifestată de pârâți prin adoptarea celor două acte administrative.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reprezentat de cererea formulată de reclamanți în temeiul art. 18, alin. 2 din Legea 554/2004, ca instanța să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii celor două hotărâri, având în vedere că reclamanții nu au invocat motive suplimentare în legătură cu acest capăt de cerere și reținând că motivele deduse judecății prin cererea principală au fost analizate și găsite neîntemeiate de această instanță, va constata netemeinicia și acestui capăt de cerere.
Prin prisma aspectelor relevate mai sus, constată că actele administrative contestate prin cererea principală, sunt legale iar cererea formulată de reclamanți urmează a fi respinsă ca neîntemeiată în integralitateô - mai transmite rejust.ro

PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Pentru documentarea materialului s-au folosit informații de pe platforma rejust.ro.
 
Citește și: 

Contract de peste 140.000 lei pentru servicii de proiectare în vederea reabilitării Spitalului din Eforie Sud (DOCUMENTE)