Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:19 13 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Ce trebuie să ştii atunci când vrei sa iei un credit bancar. Elena Draica, avocat în Baroul Constanţa, despre riscuri şi beneficii

ro

21 Oct, 2019 00:00 1695 Marime text

Atunci când alegi să iei un credit bancar, trebuie să analizezi foarte bine opţiunile şi să încerci, pe cât posibil, evitarea articolelor speciale care se pot transforma, uneori peste noapte, în clauze abuzive. Elena Draica, avocat în Baroul Constanţa, spune, printre altele, este interzisă majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor bancare, pe parcursul derulării contractului, cu excepţia costurilor care trebuie modificate întrucât legislaţia o impune. „Este interzisă inclusiv perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.


Ce trebuie să ştie consumatorii atunci când doresc să acceseze un credit şi se prezintă la o instituţie de credit în acest sens?


Cu titlu preliminar, se impune a fi precizat faptul că această temă va fi abordată din perspectiva legislaţiei specifice privind contractele de credit oferite consumatorilor, adică împrumutaţilor persoane fizice, urmând să prezentăm anumite informaţii cu caracter general pe care publicul trebuie să le aibă în vedere atunci când doresc contractarea unui credit.


Este de notorietate faptul că în ultimii ani a existat un elan al consumatorilor în formularea de acţiuni în instanţă având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor conţinute de contractele de credit perfectate cu societăţi bancare sau cu instituţii financiare nebancare. Acest aspect a fost natură a trage un semnal de alarmă, conştientizându-se astfel necesitatea creării unui cadru stabil pentru încheierea şi desfăşurarea raporturilor contractuale în această materie. Totodată, obligaţia statului român de a transpune şi de a implementa anumite directive europene în legislaţia naţională a dus în timp la construirea unui cadru legal, adecvat realităţii economice şi sociale, care este de natură, cel puţin, a crea premisele unei protecţii privind drepturile consumatorilor, atunci când aceştia au calitatea de împrumutat în cadrul contractelor de credit.


Spun că este creată această premisă şi nu vorbim de o certitudine, întrucât existenţa legii nu imprimă, automat, instituţiilor de credit, conduita adecvată în aceste raporturi juridice. Bineînţeles, în cazul încălcării actelor normative, legiuitorul a stabilit şi sancţiuni specifice, dar până la aplicarea acestor sancţiuni, este bine ca cei ce doresc să perfecteze un contract de credit să fie diligenţi şi să se informeze.


Drepturile consumatorului

Anterior semnării contractului de credit, consumatorul are dreptul de primi informaţiile necesare care să îi permită să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie echilibrată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Această informare cade în sarcina profesionistului (cel care acordă creditul, fie că vorbim de o societate bancară sau de o instituţie financiară nebancară), fiind o obligaţie precontractuală.


Procedura este strict reglementată de lege şi se realizează cu suficient timp înainte, dar nu cu mai puţin de 15 zile înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă. Această perioadă poate fi redusă doar cu acordul scris al consumatorului. Informaţiile la care am făcut referire mai sus sunt furnizate în scris şi cuprind aspecte privitoare la tipul creditului ce urmează a fi acordat, valoarea totală a creditului, durata contractului, rata dobânzii şi condiţiile de modificare a dobânzii, rata dobânzii penalizatoare, modalitatea de rambursare, alte costuri conexe, garanţii solicitate etc., în general informaţii ce ţin de acordarea creditului şi de derularea contractului între părţi.


Este foarte important, iar consumatorii ar trebui să uzeze de acest drept conferit de lege, la cerere ei pot primi un proiect de contract de credit, astfel încât să poată fi studiat şi analizat în afara sediului instituţiei de credit. Totodată, la momentul semnării contractului, consumatorul trebuie să fie atent şi să evalueze costurile creditului ce urmează a fi contractat, astfel încât să existe posibilitatea financiară de a acoperi ratele lunare. În acelaşi sens, şi profesionistul este obligat să evalueze bonitatea consumatorului din aceeaşi perspectivă, având în vedere inclusiv capacitatea potenţialului împrumutat de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind cursul de schimb, rata dobânzii şi venitul.


Ce ne puteţi spune despre dobânda contractelor de credit?


Cu privire la costurile aferente unui credit, dobânda este o componentă foarte importantă. În funcţie de produsul bancar accesat, dobânda poate fi variabilă sau fixă. Dacă vorbim de dobânda variabilă, la acest moment legislaţia prevede în mod expres care este mecanismul de formare a acestei componente de cost. În trecut, cel puţin în perioada acordării creditelor „cu buletinul”, societăţile bancare îşi rezervau dreptul de a modifica oricând rata dobânzii, în funcţie de dobânda de referinţă a băncii sau de marja variabilă a băncii, elemente ce au dus la majorarea ratele datorate de împrumutaţi. Chiar dacă legislaţia în materie a fost modificată, încă există contracte de credit cărora le este aplicată o astfel de dobândă cu un vădit caracter abuziv.


Revenind, la acest moment, dobânda variabilă trebuie să fie compusă dintr-un indice de referinţă la care se adaugă o marjă a băncii, fixă pe toată perioada derulării contractului. Astfel, singura componentă variabilă este acest indice de referinţă, element care fluctuează independent de voinţa băncii. Chiar şi în astfel de condiţii, indicele de referinţă poate genera atât o diminuare, cât şi o creştere a dobânzii datorate. Astfel, este important a fi avut în vedere, la momentul contractării unui împrumut, care este tendinţa de modificare a acestor indici, dar şi anumite previziuni asupra acestei componente.


Există şi alte costuri ce trebuie avute în vedere atunci când contractăm un împrumut?


Dacă vorbim de celelalte costuri ataşate unui contract de credit, la fel de importante sunt comisioanele, componente ce intră în valoarea dobânzii anuale efective - D.A.E. La acest moment, costurile ce pot fi percepute de bancă, suplimentar dobânzii remuneratorii, sunt: comisionul de analiză dosar, comisionul de administrare credit sau comisionul de administrare cont curent, compensaţia în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de analiză trebuie să fie stabilit în sumă fixă, această sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit. Pe de altă parte, comisionul de administrare poate fi stabilit şi ca o valoare procentuală care se raportează la soldul curent al creditului şi nu la valoarea creditului acordat, aşa cum în trecut instituţiile de credit obişnuiau să procedeze.


Consumatorii trebuie să cunoască şi faptul că este interzisă majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor bancare, pe parcursul derulării contractului, cu excepţia costurilor care trebuie modificate întrucât legislaţia o impune. Totodată, este interzisă inclusiv perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.


Contractele de credit trebuie să prevadă posibilitatea împrumutatului de a rambursa anticipat, integral sau parţial, creditul acordat. Pentru o astfel de operaţiune, pot fi percepute costuri suplimentare, însă doar dacă rambursarea intervine într-o perioadă în care dobânda aferentă creditului este fixă. Astfel, comisionul de rambursare anticipată sau ”compensaţia”, aşa cum o denumeşte legiuitorul, nu poate fi mai mare de 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an sau de 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an. În nici un caz în care este percepută compensaţia, aceasta nu poate depăşi cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit.


Ca să conchidem asupra acestei probleme ce ţine de rambursare, per a contrario, dacă vorbim de rambursări anticipate ce intervin într-o perioadă în care dobânda este variabilă, instituţiile de credit nu pot percepe comisioane pentru această operaţiune.


La ce trebuie să se aştepte consumatorii care efectuează plata ratelor cu întârziere?


Desigur că nu trebuie omis a fi analizate care sunt consecinţele efectuării plăţii cu anumite întârzieri sau, mai grav, consecinţele neplăţii ratelor lunare. În primul caz, dacă vorbim de întârzieri care nu sunt de natură a atrage declararea scadenţei anticipate a creditului, pot fi percepute dobânzi penalizatoare. La acest moment, cel puţin pentru creditele perfectate după anul 2010, rata dobânzii penalizatoare trebuie să se calculeze pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente şi se aplică la principalul restant. În situaţii excepţionale, rata acestei dobânzi poate fi diminuată de la trei, la două puncte procentuale.


Dacă vorbim de neplata ratelor lunare, instituţia de credit poate declara scadenţa anticipată, ceea ce obligă împrumutatul la restituirea întregii valori a creditului rămas de rambursat. În cazul creditelor acordate pentru bunuri imobile, creditorul este obligat să procedeze la notificarea consumatorului cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de declararea scadentă a creditului.


Pentru contractele de credit perfectate după data de 21 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG 50/2010, legiuitorul a stabilit condiţiile şi consecinţele declarării scadenţei anticipate, aşa cum vom arăta în continuare. Astfel, declararea scadenţei poate avea loc după înregistrarea unui număr de cel puţin 90 de zile consecutive de întârziere. Totodată, după acest moment, instituţia de credit poate aplica şi dobânzi penalizatoare, de data aceasta cu unele limitări. Următorul pas, în cazul neachitării debitului trecut la scadenţă, este parcurgerea procedurii de executare silită. Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi declanşarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. În cazul în care executarea silită nu este iniţiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenţei anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorului nu i se mai permite să perceapă dobânzi penalizatoare. Conform actului normativ indicat, un element de noutate care vine în sprijinul consumatorului este acela că pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.




Ce demersuri pot întreprinde consumatorii în cazul în care sunt nemulţumiţi de modul în care a fost încheiat contractul de credit sau de modul în care se derulează raporturile contractuale?


Desigur, sunt foarte multe aspecte de analizat atunci când vorbim de încheierea, derularea, executarea silită a contractelor de credit sau chiar de cesiunea unor astfel de contracte. Conform legislaţiei în materie, consumatorul nemulţumit are posibilitatea a se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, dar de cele mai multe ori, în cazul în care părţile contractului nu ajung la un acord cu privire la o anumită problemă, situaţiile vor fi tranşate în faţa instanţei. Cu privire la acţiunile în instanţă ce au ca obiect drepturile şi interesele consumatorilor, chiar şi în situaţia contractelor de credit, acestea sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.


Aşa cum am arătat şi mai sus, în această materie, cele mai multe demersuri în faţa instanţei de judecată vizează constatarea caracterului abuziv al clauzelor ce reglementează diferite costuri (dobânzi, comisioane), alte obligaţii ale consumatorului sau drepturi ale băncii în raport de persoana împrumutată. Odată constatat caracterul abuziv, clauza în discuţie nu mai poate produce efecte faţă de consumator în viitor, iar ceea ce s-a prestat în temeiul acelei clauze, fie că vorbim de plata dobânzii sau de plata unor comisioane, este supus restituirii. Regimul juridic al acestei sancţiuni este identic cu cel al nulităţii absolute, sens în care un astfel de demers judiciar nu este supus prescripţiei şi poate fi formulat oricând.


Nu în ultimul rând, atunci când a fost demarată executare silită împotriva împrumutaţilor, eventualele critici (motive de nulitate) asupra acestei proceduri pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare, demers judiciar care se timbrează (maximul taxei de timbru ce poate fi stabilit este de 1.000 lei) şi care poate fi formulat în termen de 15 zile de la comunicarea actului de executare ce se contestă.


Citeşte şi:


Interviu online cu Elena Draica, avocat în Baroul Constanţa Ai fost amendat de Poliţie şi vrei să conteşti procesul-verbal de contravenţie? Iată ce ai de făcut!


Interviu online cu Alina Hanu, avocat în Baroul Constanţa Cum ne ferim de clauzele abuzive. La cine apelăm când suntem în necaz


Constanţa Clauza privind comisionul lunar de gestionare a creditului a fost declarată abuzivă


Se poate şi aşa! O bancă trebuie să-i dea bani unui constănţean. Cât ar putea să încaseze cetăţeanul


O bancă din Constanţa, îngenuncheată în instanţă! Ce măsuri au luat judecătorii


Veşti bune din sala de judecată! Constanţa. Procese câştigate împotriva băncilor. Clarificări importante


Panică printre bancheri! Constanţa şi clauzele abuzive desfiinţate de judecători. Cazuri concrete
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii