#citeșteDobrogea Fabricile de apă gazoasă în Dobrogea în perioada interbelică

După prima conflagrație mondială a crescut consumul de ape gazoase în Dobrogea. În aceste sens existau câteva fabrici care produceau ape gazoase, existând și câteva centre de îmbuteliere.

În 1921 lua ființă fabrica de ape gazoase Minerala, ce avea o instalație de 10 CP, realizând lunar o producție de 3000 litri sifoane și 500 litri de limonadă. Se inagura prima fabrică de ape mineralizate la 13 aprilie 1925, dotată cu instalații moderne, pentru acea vreme. Cu același prilej a fost inaugurată și o linie de gheață artificială necesară restaurantelor, pescăriilor și altor prăvălii ce vindeau produse perisabile.

Gheața artificială se mai producea și în alte fabrici precum Frigul , al cărei proprietar era V.Vâlcu, investise 1,4 milioane lei, având instalații de 80 CP și un număr de 6 angajați. Pe lângă aceste fabrici de ape gazoase mai funcționau la Constanța în perioada dintre cele două războaie mondiale, alte fabrici precum: Fabrica Spoială ce beneficia de trei instalații de umplere a sifoanelor și două instalații pentru fabricat și îmbuteliat limonadă, foarte căutată în verile cîlduroase de la malul mării. O altă fabrică era Delfinul, care producea apă gazoasă pentru îmbuteliat sifoane. La Medgidia funcționau două fabrici de producere a apei gazoase, care dispuneau și de instalații de îmbuteliere a sifoanelor. Una dintre acestea era în proprietatea familiei Petricu. Traian Petricu a deținut funcția de primar la Medgidiei în perioada 1934-1938. Mandatul acestui primar a fost marcat de sfârşitul crizei economice şi de refacerea vieţii economice, sociale şi politice a urbei.


A deţinut funcţii importante în aparatul administrativ al aşezării, fiind consilier local, secretar la Primăriei şi preşedinte al Comisiei interimare. A devenit primar al oraşului, după perioada grea a crizei economice, reuşind în câţiva ani să modernizeze oraşul, prin investiţii consistente.

În octombrie 1935, primarul Medgidiei, Traian Petricu, anunţa că oraşul de pe Valea Kara-Su, avea un buget de 4-5 milioane de lei anual.
Şedinţa Consiliului local, din 27 octombrie 1937, îl avea ca preşedinte al întrunirii pe primarul Traian Petricu, unde s-au adus în discuţie noi probleme ale locuitorilor urbei. Una din aceste probleme era legată de prezenţa paludismului, datorat în mare parte bălţilor de pe valea Kara-su. Chininizarea contra paludismului avea în vedere oferta lui Limiades Anastase, ce deţinea o proprietate pe strada Decebal. Alte realizări ale primarului Petricu au fost:

• construirea podului de piatră pe bulevardul Carol al II-lea,
• repararea Palatului comunal şi a halelor destinate comerţului,
• repararea străzilor şi trotuarelor din oraş,
• înfiinţarea unui aeroport comunal,
• amenajarea unui parc în centrul oraşului,
• extinderea curţii şcolii primare de băieţi nr.2, cu un teren viran ce avea suprafaţa de 1499,55 mp.    

După ieșirea din viața publică se va reîntoarce la afacerea sa, pe care o administra alături de fiul său.
O altă fabrică aparținea familiei Hillerin, care avusese în rândurile ei un primar ce  condusese destinele Medgidiei, Carol de Hillerin în perioada 1893-1894. În județul Tulcea exista o singură fabrică de ape gazoase –Unirea - care îmbutelia 2000 de sifoane și avea 5 lucrători angajați permanent.
După instaurarea regimului comunist aceste proprietăți vor fi confiscate. Fabricile Hillerin și Petricu vor fi naționalizate, la acestea adăugându-se și Fabrica de ape gazoase "Gheorghe Gheorghiu-Dej", ce încorpora și moara Kaizer din Medgidia.
 
Bibliografie selectivă:
Fond Primăria Medgidia, Dosar 10/1937
Dobrogea jună, nr.84/14 aprilie 1925
Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania", Constanţa;
 Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Idem, Primarii Medgidiei. Creștini și musulmani, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017

 Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

 Citește și:  #citeșteDobrogea Autoritățile religioase ale Constanței la începutul veacului trecut