O altfel de școală din învățământul constănțean, unde elevii români sunt minoritari (galerie foto)

Situată la 40 de km de Constanța, școala din comuna Cuza Vodă este ilustrarea fidelă a amalgamului dobrogean de populații care au ajuns să conviețuiască în mediul rural odată cu industrializarea zonei.
 
Cu o istorie foarte interesantă, plecând de la originile sale turcești, satul Cuza Vodă (Docuzol) a fost locuit, inițial, de o populație 100% musulmană, până după Războiul de Independență. Moment în care musulmanii au plecat, iar statul român a împroprietărit ciobanii transilvăneni și din Moldova care veneau cu oile în transhumanță, oferindu-le cât pământ au putut să lucreze (50-60 de hectare). Prin 1960 au început să vină romii rudari din zona Tulcea, Ciucurova, Slava Cercheză, pentru ca, în decurs de 10-15 ani, să se stabilească tot mai mulți.
 
În aceeași perioadă, guvernul i-a silit pe romii căldărari, care erau nomazi, să se stabilească undeva, așa încât au ajuns să-și facă la Cuza Vodă case, iar de primăvara până toamna erau plecați cu căruțele.
 
Anii '60 au coincis și cu industrializarea Medgidiei și mulți dintre români au plecat acolo, în fabricile care se dezvoltau. Populația română și-a întemeiat familii la Medgidia, la Cuza Vodă rămânând bătrânii. Pe fondul creșterii populației de rudari, s-a înregistrat o scădere a populației de români, iar în decurs de 20 de ani s-au răsturnat proporțiile.
 
Așa se face că, la ora actuală, aproape 70% din cei 600 de elevi ai Școlii Gimnazială nr. 1 Cuza Vodă sunt etnici romi, de sorginte căldărari (15%) sau rudari (55%).
 

„Am încercat să-i înțeleg fără să-i judec și să le respect valorile“

 
Și dacă în urmă cu aproape 25 de ani romii nu aveau niciun respect pentru învățătoarele din școală, doar directorul fiind asimilat cu liderul lor, astăzi asistăm la o... emancipare, ajungându-se chiar, de 8 Martie, să le ofere flori doamnelor de la catedră.
 
„Aș vrea să cred că numai școala le-a schimbat mentalitatea“, declara prof. Gheorghe Dancea, directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 Cuza Vodă, „dar este vorba și despre o altă deschidere, spre afaceri, cum e cazul căldărarilor, spre fier vechi. Au renunțat la căruțe și și-au cumpărat mașini, au intrat în contact și cu Occidentul, cu cei care munceau pe afară și, în același timp, au apărut și mai mulți copii la școală. Chiar am avut o elevă, din rândul romilor rudari, strălucită la matematică - Anamaria Stan - care acum este economist în Anglia“, a continuat acesta.
 
Cel mai important pentru director a fost strădania de a-i înțelege pe fiecare și de a le respecta valorile, dar mai ales să-și învingă prejudecățile. „Am fost chiar la cursuri de limba romani sau de tradiții, ca să pot să-i înțeleg fără să-i judec. Dacă le respecți valorile, ești cel mai bun prieten al lor“.
 
Mai grea a fost însă învingerea cutumelor sistemului. După 1990, etnicii romi au fost considerați grupuri dezavantajate și o mulțime de ONG-uri au venit să-i sprijine, iar de aici o întreagă rețea de protecție socială care le-a indus ideea că trebuie să fie protejați. Că dacă sunt săraci au mai multe drepturi. „A trebuit să le impunem legislația școlară, care este obligatorie pentru toată lumea, dar, în același timp, să le dăm impresia că-i înțelegem că sunt mai săraci. Nu sunt educați că au și obligații, ci numai drepturi“.
 
 

Marea schimbare de mentalitate în colectivul profesoral

 
În anul 1993, când a venit director al Școlii Gimnaziale nr. 1 Cuza Vodă, prof. Gheorghe Dancea a găsit patru săli în corpul principal și alte patru în corpul alăturat, cu dușumea dată cu motorină, pereții vopsiți cu verde până la înălțimea de un metru, var scorojit, geamuri de lemn sparte, prin care bătea vântul, sobe de teracotă în fiecare sală de clasă, cu lemne date prin centrul contabil, care de-abia ajungeau să afume clasele. Curtea școlii cu noroi, WC exterior, de fapt, niște ziduri despărțitoare.
La catedră, 80% dintre profesori erau necalificați. Doar doi profesori calificați și trei învățători, la circa 300 de elevi.
 
La ora actuală, școala numără aproape 600 de elevi, care învață în 12 săli de clasă în corpul principal, plus clădire separată pentru clasele pregătitoare, în care nu mai intră nimeni altcineva, având mobilier special amenajat pentru vârsta lor. Se adaugă grădinița nouă, cu cinci săli de grupă. „Și încă un proiect de grădiniță cu program prelungit“, afirmă cu multă speranță prof. Dancea.
 
În toți acești 25 de ani de management, mărturisește că cea mai bună perioadă este aceea în care atmosfera din colectiv este bună, iar relația cu părinții decurge armonios. „După 1998-1999, am început să avem strategii pe termen scurt și mediu, ca urmare a unui proiect în care am fost implicați de Asociația Educația 2000+ pentru școlarizarea romilor. Atunci am beneficiat de primele cursuri altfel decât vechile perfecționări. Și eu, ca director, dar și colegii am avut șansa, prin participarea la acele cursuri, să intrăm în contact cu o altă abordare, altă viziune, având formatori tineri, de la Institutul de Științe ale Educației, care chiar au venit cu noțiuni noi și aplicabile, nu teoretice. Și atunci am început să ne schimbăm felul de a gândi. A fost pilonul nostru pentru activitatea ulterioară, întrucât s-a schimbat și mentalitatea în rândul colectivului. La vremea respectivă, jumătate erau necalificați, dar, între timp, și-au completat studiile, iar acum dacă mai sunt cinci cadre care nu au gradul I“, explică prof. Dancea.
 
Apropo de colectiv: din cele 36 de cadre didactice existente în prezent la Școala Gimnazială nr. 1 Cuza Vodă, 27 sunt titulare, jumătate făcând naveta, majoritatea din Medgidia și trei din Constanța. Există cadre didactice din rândul romilor rudari - trei învățători.
 
„Au învățat foarte repede că au drepturi și nu au obligații“
 
Cât despre elevi... „Cam 10% dintre ei nu frecventează cursurile - nu pentru că nu-i primește școala, ci pentru că părinții sunt dezinteresați total. Sunt 15% din familii care consideră că rolul copilului este să aducă un beneficiu prin protecție socială: alocație, alocație complementară, tot felul de programe de sprijin ale statului sau ale ONG-urilor. Într-o statistică la care lucrăm acum pentru un proiect POCU, circa 31% dintre părinți sunt cu patru clase sau mai puțin. Cu studii superioare sunt cam 7% dintre părinți. Structura este cam aceeași și în Satu Nou, și la Mircea Vodă, cu aceleași probleme. În general, toți copiii sunt cuprinși la clasa pregătitoare, ca mai apoi să-i retragă. Din păcate, legislația este destul de blândă cu ei. Au învățat foarte repede că au drepturi și nu au obligații“.
 
Deși Legea Educației prevede că părintele care nu-și sprijină copilul poate fi amendat, din nefericire, mai departe nu specifică cine îl amendează pe părinte și sancțiunile pe care le are de suportat. Școala nu poate sancționa, ci doar informează. Vin la școală, dar se pierd pe drum, iar absențele sunt primul pas către abandonul școlar.
 
Pe măsură ce cresc copiii, părinților le scade interesul pentru școală. Dacă la grădiniță și apoi în clasa pregătitoare ori în clasa I îi aduc părinții, din a III-a vin singuri și apoi din a V-a se pierd. „Dacă începem clasa pregătitoare cu 70 de copii, la clasa a IV-a ajung în jur de 60 și la a VIII-a ajung la 35-40. Se pierd 40% de la clasa pregătitoare până la a VIII-a. Unii din motive justificate - se mută cu părinții din localitate, alții îi iau în străinătate, nu-i duc la școală acolo, iar la întoarcere nu mai pot fi reînscriși pentru că au depășit vârsta“, precizează prof. Dancea.
 
Iar situația prezentată nu se referă numai la copiii romilor, ci și la cei ai românilor, care, din păcate, își însușesc mult prea repede drepturile, uitând de obligații.