Pas decisiv pentru salvarea unuia dintre cele mai reprezentative monumente istorice din Dobrogea A fost emis autorizația de construire pentru restaurarea Moscheii Regale Carol I din Constanța

Comunitatea musulmană din România și iubitorii de patrimoniu din Constanța primesc o veste de o importanță istorică. Primăria Municipiului Constanța a emis Autorizația de Construire nr. 579, cu data de 28 septembrie 2026, solicitată de Muftiatul Cultului Musulman din România, pentru un proiect de o valoare arhitecturală și spirituală inestimabilă: „Consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a Moscheii Regale Carol I”.

Autorizația vizează imobilul situat în zona istorică a orașului Constanța (înscris în Carte Funciară și purtând numărul cadastral 245253) și stabilește o durată de execuție a lucrărilor de 36 de luni, cu o valabilitate a documentului de 24 de luni, data finală de expirare fiind 28 septembrie 2028.

Istoria unui simbol: Darul Marelui Rege pentru credincioșii dobrogeni

Rădăcinile comunităților musulmane în spațiul românesc datează încă din secolele XIV-XV, dezvoltându-se puternic în regiunea Dobrogei. În anul 1900, în Dobrogea funcționau aproximativ 260 de geamii, numărul acestora scăzând dramatic după al Doilea Război Mondial și ajungând astăzi la circa 70 de lăcașuri, dintre care multe au nevoie urgentă de reparații.

Printre monumentele istorice de excepție ale comunității – alături de Geamia Hunchiar din Constanța, Esmahan Sultan din Mangalia sau geamiile din Medgidia, Babadag, Tulcea și Hârșova – Moscheea Carol I ocupă un loc cu totul special.

Cunoscută de credincioșii musulmani sub numele de „Kral camisi” („Geamia Regelui”), clădirea a fost edificată între anii 1910 și 1913, din inițiativa și cu sprijinul Marelui Rege Carol I al României, fiind oferită ca un dar simbolic de apreciere și sprijin pentru comunitatea musulmană din oraș.

Noul lăcaș a fost ridicat pe amplasamentul fostei geamii Sultan Mahmud (datată 1822-1823, ctitorită de Hafuz Hussein Pașa), demolată în 1910 din cauza stării grave de deteriorare.

Inaugurarea din 1913 și o bijuterie arhitecturală unică

Piatra de temelie a fost pusă în vara anului 1910 în prezența ministrului Spiru Haret, un susținător devotat al învățământului și al comunității musulmane dobrogene. Trei ani mai târziu, pe 31 mai 1913, inaugurarea a avut loc într-o atmosferă de mare sărbătoare, în prezența Familiei Regale – Regele Carol I și Regina Elisabeta – alături de înalții reprezentanți ai cultului musulman.

Planurile arhitecturale poartă semnătura ilustrului arhitect Victor Ștephănescu (1877-1950), în timp ce structura din beton armat – una dintre primele lucrări de acest gen realizate pe teritoriul României – a fost proiectată de celebrul inginer Gogu Constantinescu (1881-1965).

Stilul clădirii reprezintă o sinteză arhitecturală spectaculoasă:

• Sursă de inspirație neoromânească bizantină contopită cu stilul arabo-egiptean (după modelul Moscheii Aqsunqur din Cairo);

• Curte interioară de inspirație maură, realizată după modelul faimosului palat Alhambra din Granada;

• Minaret impresionant de 38 de metri înălțime, construit în stil maur, ale cărui 140 de trepte interioare conduc spre lăcașul de unde muezinul chema credincioșii la rugăciune;

• Sala centrală de formă pătrată (14x14 metri), îmbrăcată în faianță specială destinată exclusiv spațiilor sacre, donată de statul turc în anul 1910.

Lăcașul adăpostește totodată un tezaur inestimabil: covorul oriental realizat la lacul Hereke în Turcia, cu o suprafață de 144 mp. Având o vechime de peste două secole, covorul a aparținut sultanului Abdul Hamid și provine din fosta insulă Ada Kaleh.

Consolidările din trecut și rolul de pod între culturi

De-a lungul vremii, clădirea a mai trecut prin lucrări de protecție structurală. În perioada 1957-1959, inginerul Aurel Beleș a coordonat lucrări de consolidare la nivelul cupolei și minaretului, iar în anii 1981 și 1993 au fost efectuate lucrări de reabilitare sub îndrumarea arhitectului Kemal Ghengoiomer.

Dincolo de funcția sa religioasă, Moscheea Regală Carol I reprezintă un simbol viu al mozaicului etnic dobrogean, al toleranței religioase și al respectului reciproc care au definit întotdeauna relațiile dintre statul român și comunitatea musulmană. Emiterea autorizației de construire din septembrie 2026 marchează intrarea într-o nouă etapă de conservare a acestui monument istoric de importanță națională.