Drama din Constanța Denis Gabriel, 2 ani, operat de volvulus intestinal, în moarte cerebrală. Familia acuză întârzieri grave

 
Un caz extrem de grav a ajuns în atenția publicului: Denis Gabriel, în vârstă de 2 ani și 5 luni, se află în prezent în moarte cerebrală, în urma unui edem cerebral sever provocat de complicațiile unui volvulus intestinal netratat la timp. Familia acuză neglijență, lipsă de monitorizare și întârzierea actului medical, în timp ce copilul se afla internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.
 

Cazul și evoluția clinică

 
Conform familiei, Denis Gabriel a prezentat de aproximativ un an episoade recurente de dureri abdominale, investigate de mai mulți medici pediatri, fără identificarea unei cauze organice clare. La un moment dat, s-a suspectat intoleranța la lactoză, însă ecografiile și analizele nu au evidențiat nicio patologie. De asemenea, copilul fusese anterior adus la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), de unde a fost trimis acasă.
 
În noaptea de 17 spre 18 decembrie, în jurul orei 01:00, Denis a debutat brusc cu dureri abdominale extrem de intense, manifestate prin agitație severă și episoade repetate de vărsături. Familia s-a prezentat la UPU în jurul orei 02:30, iar copilul a fost internat la ora 04:00, după ce analizele au evidențiat hiperglicemie.
 
Starea copilului s-a degradat rapid: paloare extremă, dificultăți respiratorii, mușcarea interiorului obrazului, agitație intensă. În ciuda simptomelor grave, intervențiile inițiale au fost lente și inadecvate, iar familia a relatat că personalul medical a manifestat atitudini nepotrivite, inclusiv remarci șocante de tipul: „Iar ați venit voi cu pediatria voastră! Avem deja programări făcute și oamenii așteaptă”, în timp ce copilul avea nevoie de CT de urgență.
 

Diagnosticul și operația

 
În urma CT-ului efectuat ulterior, s-a stabilit diagnosticul de volvulus intestinal cu necroză, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență. Denis a intrat în sala de operație în jurul orei 11:30, după mai multe ore de la prezentarea la UPU, timp în care fiecare minut a contat pentru salvarea vieții copilului.

 
Operația a relevat:

• volvulus cu afectarea întregului intestin subțire
• necroză intestinală extinsă pe aproximativ 70 cm
• șoc toxic sever
• malrotație intestinală și cec subhepatic aderent
• mezenter extrem de subțire răsucit în jurul arterei mezenterice, determinând ischemie severă

 
Postoperator, Denis a fost transferat în Terapie Intensivă, intubat, ventilat mecanic și menținut în comă indusă cu suport vasopresor. Evoluția sa a fost complicată de septicemie și disfuncție multiplă de organe. Conform familiei, în primele zile postoperator nu s-au efectuat investigații neurologice esențiale (CT cerebral, consult neurochirurgical), pentru a evalua impactul septicemiei asupra creierului.
 

Deficiențe grave în monitorizarea medicală

Familia semnalează mai multe deficiențe majore:

• lipsa consultului neurochirurgical timp de 3 zile postoperator
• absența medicului de gardă 24 de ore în weekend
• întârzierea transferului către un spital pediatric specializat
• lipsa unei comisii medicale pentru caz postoperator grav
• lipsa investigațiilor postoperatorii care ar fi putut depista edemul cerebral

 
Pe 21 decembrie, copilul a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București, după eforturi considerabile ale părinților de a găsi medic și spital primitor. La sosire, CT-ul cerebral a evidențiat edem sever, blocarea fluxului sanguin cerebral, pneumotorax și insuficiență multiplă de organe. Ulterior, EEG-ul și testul de apnee au confirmat moartea cerebrală.

 
Familia acuză că întârzierea și nepăsarea de la SCJU Constanța au condus direct la starea actuală a copilului:
 
„Este strigător la cer cum un copil ajunge în moarte cerebrală din cauza nepăsării, aroganței și lipsei de asumare a unor cadre medicale, într-un sistem în care empatia și responsabilitatea ar trebui să fie fundamentale, mai ales când este vorba despre viața unui copil.”
 
Părinții mai au un copil mai mare, însă trauma și suferința provocate de starea lui Denis Gabriel i-au afectat profund.
 

Rezumat transmis de familie

 

„Rezumat caz Denis Gabriel operat de Volvulus intestinal, ajuns în moarte cerebrală în urma unui edem cerebral
 
Denis Gabriel, în vârstă de 2 ani și 5 luni, a prezentat în decursul ultimului aproximativ un an episoade recurente de dureri abdominale, investigate de mai mulți medici pediatri, fără identificarea unei cauze organice clare. La un moment dat a fost suspectată intoleranța la lactoză, însă ecografiile și analizele efectuate nu au evidențiat nicio patologie.

 
De asemenea, părinții împreună cu copilul s-au mai prezentat anterior la Unitatea de Primiri Urgențe, de unde a fost trimis acasă.
 
În seara de 17 spre 18 decembrie, în jurul orei 01:00, Denis a debutat brusc cu dureri abdominale extrem de intense, manifestate prin agitație severă (s-a zgâriat pe abdomen), urmate de episoade repetate de vărsături.
 
Familia s-a prezentat la UPU în jurul orei 02:30, iar la ora 04:00 copilul a fost internat, după ce analizele au indicat hiperglicemie.
 
În orele următoare, începând cu ora 6 a fost pe sectie, starea copilului s-a degradat vizibil și rapid: dureri insuportabile (în încercarea de a-l calma, mama a fost mușcată de mână), paloare extremă, buze albe, dificultăți respiratorii evidente, mușcarea interiorului obrazului și agitație extremă (a fost făcut un paracetamol-asta mi s-a comunicat de către un medic rezident). După ce i s-a aplicat mască de oxigen, devenea clar că respiră cu mare dificultate și se află într-o stare gravă. A fost transferat pe secția de terapie acută, unde copilul nu mai permitea nici măcar atingerea sau mângâierea.
 
În urma insistențelor medicilor de la Terapie Acută, s-a efectuat un CT. În acest context, mama a fost martoră la o remarcă șocantă din partea personalului de la Imagistică:
„Iar ați venit voi cu pediatria voastră!”, însoțită de explicația că „avem deja programări făcute și oamenii așteaptă”, deși situația era una de urgență majoră.
 
Echipa de la Terapie Acută a acționat rapid și cu implicare, iar în urma CT-ului s-a stabilit diagnosticul de volvulus intestinal cu necroză, fiind indicată intervenție chirurgicală de urgență. Copilul a intrat în sala de operație în jurul orei 11:30. Practic de la ora 2 jumătate de când s-a ajuns în urgență, pana la 11:30 orice minut a contat. Însă, la un moment dat, pana să ajungă pe Terapie Acuta, au fost doar presupuneri. Părinților li s-a prezentat un teanc de documente pentru semnare, necesare pentru asumarea riscurilor intervenției.
În timp ce copilul se zvârcolea de durere pe pat, mama era nevoită să citească și să semneze documentele, moment în care doamna anestezist i-a spus:
„Mămico, astăzi, 18 decembrie, este o zi foarte importantă pentru copilul tău!” – cuvinte care aveau să capete ulterior o semnificație dramatică.
Intraoperator s-au constatat: volvulus cu afectarea întregului intestin subțire, necroză intestinală extinsă pe aproximativ 70 cm, șoc toxic sever, malrotație intestinală cu oprirea rotației intestinale, cec poziționat subhepatic, aderent prin bride, mezenter extrem de subțire răsucit în jurul arterei mezenterice, determinând ischemie severă.
După aproximativ 5 ore de intervenție chirurgicală, Denis a fost transferat în Terapie Intensivă, intubat, ventilat mecanic, menținut în comă indusă și cu suport vasopresor (noradrenalină). Evoluția a fost marcată de septicemie și disfuncție multiplă de organe. În primele zile postoperator nu s-a efectuat nicio investigație neurologică, nu s-a realizat CT cerebral și nu a existat consult neurochirurgical, pentru a evalua dacă septicemia a afectat creierul.
Deși medicii chirurgi l-au vizitat constant, monitorizarea din punct de vedere ATI a fost deficitară. În seara operației, două doamne doctor din ATI au ieșit din secție, iar la solicitarea unor explicații privind starea copilului din partea părinților, răspunsul primit a fost:
„Ce vreți să vă spunem? Că o să fie bine?”
Pe timpul nopții nu era prezent niciun medic în secție, ci doar asistentele, unele mai implicate, altele mai puțin. Unele comunicau exclusiv prin WhatsApp cu medicul de gardă, întrebând dacă să crească sau nu doza de noradrenalină. Pe 20 decembrie, în tura de seară, o doamnă medic rezident, manifestând o atitudine arogantă, a oprit brusc noradrenalina, fără a verifica tensiunea arterială în prealabil și fără să știe că doza fusese deja diminuată cu câteva minute înainte de asistentă.
Din lipsa oricărui progres clinic, familia a solicitat transferul într-un spital pediatric specializat, cu secție ATI superioară. Pe 21 decembrie, transferul a fost acceptat, însă doar cu condiția ca părinții să găsească singuri medic și spital primitor, deși situația depășea clar capacitatea secției ATI Constanța și transferul ar fi trebuit inițiat imediat postoperator.
 
După eforturi considerabile, copilul a fost acceptat la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București. Am fost transferați cu ambulanta chemata de către spitalul județean Constanța, elicopterul nu putea zbura în acea zi, pentru ca era ceață. Cu ambulanța am ajuns destul de repede, însă după o oprire pe autostrada pentru a alimenta cu combustibil.
La sosire, CT-ul cerebral a evidențiat edem cerebral sever cu angajare, blocarea fluxului sanguin cerebral, pneumotorax și insuficiență multiplă de organe – afecțiuni care ar fi avut șanse reale de tratament dacă ar fi fost diagnosticate la timp în Constanța, după cum ne-au confirmat mai mulți neuro-chirurgici.
Investigațiile neurologice ulterioare au arătat EEG plat și test de apnee negativ, pe baza cărora s-a stabilit diagnosticul de moarte cerebrală. În prezent, Denis Gabriel este internat în ATI – Chirurgie Pediatrică la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, ventilat mecanic, cu suport vasopresor, fiind declarat în moarte cerebrală. Din păcate, diagnosticul este ireversibil, toată starea este ireversibila, timp în care medicii de la Grigore Alexandrescu fac tot ce le stă în putință sa îl stabilizeze, chiar și în această stare.
Toate întrebările și alte păreri ale neurochirurgilor converg către situația de la Constanța și lipsa investigațiilor postoperatorii esențiale:
– Cum este posibil ca un copil de 2 ani și jumătate cu așa operație să nu fie consultat neurochirurgical timp de 3 zile?
– Cum este posibil să nu fie evaluat de medic de gardă 24 de ore, fiind weekend? Fizic vorbind, nu plimbata foaia și pusă parafa.
– De ce nu s-a inițiat transferul imediat ce cazul a depășit capacitatea spitalului?
– De ce nu s-a constituit o comisie medicală pentru un caz postoperator atât de grav?
– De ce weekendul a însemnat, practic, absență medicală, mai puțin în acea duminică, când am și plecat? Însă de menționat că în acte... Toată lumea - prezentă!
-De ce nu există operator la centrală telefonica a spitalului după ora 15 și în weekend?
-De ce nu s-a făcut un CT postoperator, având în vedere că operația și septicemia au ca și reactie EDEMUL CEREBRAL.
 
În data de 4 ianuarie a fost întocmită o cerere privind numerotarea dosarului medical (sa aflam efectiv câte pagini are dosarul medical al lui Denis Gabriel Briceag, după ce l-am luat), pentru a-l trimit în străinătate pentru alte păreri, însă, când am întrebat sunând insistent am primit un răspuns cu nonșalanță - "Am avut și noi libere, doamnă!"
 
Este strigător la cer cum un copil ajunge în moarte cerebrală din cauza nepăsării, aroganței și lipsei de asumare a unor cadre medicale, într-un sistem în care empatia și responsabilitatea ar trebui să fie fundamentale, mai ales când este vorba despre viața unui copil”
 

 
Până la redactarea acestui material, SCJU Constanța nu a transmis un punct de vedere oficial. Dacă spitalul va comunica clarificări, publicația va reveni cu informații suplimentare.
 
Citește și 
VIDEO. Acuzații grave la adresa SCJU Constanța - „Voi depune plângere penală la Parchet, inclusiv la CEDO”