Voila madame cu succesuri!

Femeile de succes din Constanţa s-au evaporat de 8 Martie sau, mai bine zis, au preferat să îşi petreacă seara „pitindu-le" recuzita feciorilor lui Păsat.

Striperii de serviciu, cu muşchii bine mozoliţi cu ulei, încinşi şi veşnic la datorie pentru a le satisface (măcar vizual) pe doamnele nemulţumite de tot anul... au fost, şi în 2011, preferaţii zilei de 8 Martie. Sălbăticia femeilor „de ziua lor" m-a frapat încă de mic copil... Am trăit mereu cu ideea (mai mult indusă) că aşa zisele doamne care se îmbată, se dezumanizează, îşi pierd orice notă de feminism şi dansează braşoveanca „două câte două" sunt femei tributare totalitarismului comunist, fără carte şi fără educaţie. Prea bine că nu-i aşa! Fie că vorbim de stimate dame din politică, fie că facem referire la femei de afaceri, profesoare, artiste sau jurnaliste... toate şi-au programat, din timp, ieşirea de 8 Martie, „ca între fete". De parcă zilele au intrat în sac, iar restaurantele se vor închide, în totalitate, pentru o lungă perioadă de timp, de parcă discotecile ar fi deschise doar o singură zi pe an... de parcă toţi bărbaţii din Univers ar fi dispărut lăsând în urma lor câţiva zei atletici reuniţi sub numele de „Flamingo Boys"... Discutând cu o serie de doamne respectabile din Constanţa, am înţeles că termenul de „femeie de succes" este uşor exagerat pentru bazinul feminin pe care-l putem exploata. Asta, din moment ce pentru „ele" Sărbătoarea Internaţională a Femeii este minimalizată la pomeni electorale, înseamnă mese îmbelşugate în cancelarie pentru doamnele învăţătoare, mai multe sticle de vin roşu pentru categoriile profesionale mai „cosmopolite"... toate presărate cu chiloţeii tanga aruncaţi de un păpuşel care merge la sală şi ar putea fi de vârsta fiilor lor.

Peisajul autohton constănţean ne înfăţişează, încă o dată, evidenţa ultimelor inegalităţi. Diferenţa semnificativă de mentalitate, de imagine, de educaţie, dar şi de militantism dintre femei şi bărbaţi supravieţuieşte de la o generaţie la alta, fără a se înregistra un progres real. Celor care au celebrat 8 Martie „ca fetele" la un spectacol „cu muşchii la vedere", vreau să le transmit că Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii a fost propusă în 1910 de Clara Zetkin, o influentă politiciană germană şi militantă pentru drepturile femeii. Prin acest demers, a intenţionat să facă apel la toate femeile din întreaga lume să lupte pentru drepturi egale. Regret că nu am auzit niciun astfel de discurs la Constanţa. Regret că pe plaiurile dobrogene lupta de 8 Martie se dă, în cel mai fericit caz, între stelele restaurantului la care ai cinat. Regret că, ocupate cu rezervările şi uşuirea soţilor de la petreceri, femeile constănţene au uitat să marcheze această zi cu un mesaj real, cu un semnal de alarmă pentru cele mai puţin fericite dintre noi care sunt agresate fizic, hărţuite sexual zi de zi, fără să conştientizeze că au dreptul la o viaţă normală. Dacă aş fi avut statutul unei femei de succes, de 8 Martie le-aş fi spus doamnelor aşa: „Dragele mele, acum aproape 100 de ani nu aveam drept de vot, acum avem doar drepturi de vitrină! Nu vă lăsaţi păcălite de omagii anuale, ci luptaţi pentru respectul de sine!"