Spitalele isi iau comision din numarul de morti?

Sistemul de sănătate este sinonim cu un horror de prost gust. Te trec fiori reci când intri în majoritatea spitalelor din România. De parcă ai fi legat de mâini şi de picioare şi un nebun dezlegat ar umbla pe la căpătâiul tău cu o drujbă.

Asta este senzaţia şi este cât se poate de reală. Cazuri similare cu ale băiatului mort din cauza neglijenţei medicilor ortopezi de la Spitalul Slatina se petrec în fiecare zi, lângă noi. Mai mult ca sigur că în toate spitalele din judeţele ţării situaţia este aceeaşi. Ai „şansa" să mori cu zile, ajuns la mâna unor aşa-zişi medici care, scârbiţi că li se taie salariile şi că lumea nu mai are bani de şpăgi, nu se mai interesează de pacienţi. Nu le mai pasă dacă bolnavii au tratament sau nu, nici măcar nu se mai obosesc să le spună rudelor cam de ce ar fi nevoie, şi nu mai dau cu zilele pe la spital să se intereseze de cei pe care-i au în grijă. Se întâmplă şi în Constanţa. Zilnic, pe uşa spitalelor ies cu picioarele înainte oameni care, din păcate aveau şanse de vindecare, dar care au avut neşansa să încapă pe mâna unor inabili. Infecţii intraspitaliceşti, complicaţii din cauza unor microbi contractaţi din neglijenţa unor aşa-zise cadre medicale sau pur şi simplu din cauza mizeriei din spitale, sunt la ordinea zilei. Dacă stai să asculţi oamenii care pleacă plângând pe poarta spitalelor, cu rudele, prietenii, în patru scânduri, te îngrozeşti. Sunt şi medici cu suflete de aur, însă sunt foarte puţini, iar şansele să ajungi pe mâna unor astfel de oameni sunt prin urmare mici. Cei care îngroaşă rândurile în spitale sunt tocmai aceste hiene, dezumanizate, sictirite de meseria pe care o practică, pe care nu mai dau doi bani, şi cărora li se înseninează privirea când pacientul este însoţit de rude, adevărate vaci de muls în ochii lor. Ei bine, astfel de aşa-zişi medici bântuie pe holurile spitalelor noastre. Sunt personaje de temut pentru fiecare om ajuns în spital. Din păcate, aria de răspândire a proastei lor reputaţii este foarte redusă dacă oamenii, sleiţi de durere şi tristeţe, nu mai vor să facă nimic, să-i reclame, să-i expună public. Aceste personaje trebuie date însă în vileag, trebuie reclamate, pentru că deşi iau bani de la pacienţi, nu dau doi bani pe viaţa lor. Cineva, care a trecut prin Spitalul Judeţean Constanţa şi a cărui sănătate şi integritate este încă pusă în pericol din cauza neglijenţei cadrelor medicale pe mâna cărora a încăput, mi-a povestit cum a murit, lângă patul său, un om: „Când au venit să-l schimbe ziceau: mişcă umflatule, burtosule, uite ce burdihan ai! Într-o noapte a ţipat de la două până la patru dimineaţa încontinuu: soră, soră! Nu a venit nimeni. Dimineaţă, când s-a schimbat tura era mort". Cineva spunea că unii medici sunt mână în mână cu cioclii, cu firmele de pompe funebre. Nu m-ar mira să-şi ia comision.