Magistrati cu comportament de strut

Cazul bannerelor şi al mesajelor contra magistratului Cristina Radu, din cadrul Judecătoriei Constanţa, a încins spiritele în urmă cu mai bine de o săptămână, fiind fără precedent. Judecătorii constănţeni s-au indignat cu atât mai mult cu cât comentariile din ediţiile on-line ale publicaţiilor reliefau o atitudine mai mult decât ostilă din partea populaţiei.

Departe de mine intenţia de a reînvia un subiect de această natură din pură plăcere. Însă mi se pare curios faptul că, în afară de poziţia fermă adoptată de Ciprian Coadă, vicepreşedintele Tribunalului Constanţa, cu privire la acest incident, toţi ceilalţi colegi de breaslă ai magistratului supus „atacului" au tăcut mâlc. Am tot aşteptat o reacţie cât se poate de oficială, un comunicat de presă, ceva, orice, din partea Judecătoriei Constanţa, a Tribunalului, a Curţii de Apel. Am aşteptat să ia cineva atitudine, să se ţină o conferinţă de presă pe tema asta, să mi se transmită, chiar şi telefonic (cum s-a întâmplat cu alte ocazii), poziţia adoptată de conducerile instanţelor constănţene cu privire la acest subiect. Şi, totuşi, nimic. Iată, a trecut mai bine de o săptămână de când o judecătoare a fost „condamnată" public pentru o soluţie dată într-un dosar. Caz nemaiauzit la Constanţa. M-aş fi aşteptat la o reacţie de susţinere, făcută publică, din partea conducerilor instanţelor, m-aş fi aşteptat la solidaritate din partea judecătorilor constănţeni. Însă, prin lipsa unei astfel de manifestări publice, magistraţii mi-au dovedit un singur lucru: acela că nu vor să se implice, că vor să se spele pe mâini, că, într-un fel, chiar dacă nu o consideră pe judecătoarea în discuţie vinovată de ce s-a întâmplat, nici nu vor să le fie asociat numele cu acest incident. Ceva gen „nu e treaba mea, că n-a fost numele meu scris acolo". Păi, bine-bine, dar oare nu s-au gândit că, printr-o atitudine de struţ („să băgăm capul în pământ până trece pericolul"), nu fac decât să crească şi mai mult neîncrederea cetăţenilor în justiţia constănţeană? În ceea ce mă priveşte, aş putea interpreta tăcerea lor ca pe o confirmare a faptului că soluţia dată de Cristina Radu a fost, într-adevăr, incorectă. Curios este faptul că decizia sa, aşa cum s-a arătat şi cu alte ocazii, nu a fost definitivă şi a fost confirmată de instanţa de recurs. Cu alte cuvinte, alţi trei judecători au pronunţat aceeaşi hotărâre. Iar în acest context, nu pot să nu mă întreb de ce tac colegii de breaslă ai magistratului Cristina Radu. Iar răspunsul cel mai blând pe care-l pot găsi este „din laşitate".