Limbaj cioroianian deviant

Sunt momente in viata in care, oricum ti-ar sta corpul, sufletul ti-e in genunchi. (Edgar Jeffries)

Sunt convinsa ca momentele de ingenunchere psihica exista in viata fiecaruia dintre noi. Ca, oricat de tare pari la suprafata, oricat de puternic si de stapan pe situatie te arati in fata celorlalti, sufletul tau simte ca se stinge. Cred ca nu exista om pe planeta asta care sa nu se fi simtit vreodata sfarsit, lipsit de viata si de puterea de a mai lupta. Insa, mai stiu ca noi, romanii, oricat de terminati am fi avem placerea ipocrita de a ne arata perfect intregi, in ciuda sufletului nostru spart in mii de bucatele. Si, cam la fel sta situatia cu noi acum, cand intreaga Europa ne ponegreste din cauza ispravilor din Italia. Ne aratam neafectati, discutam putin detasati, dar totusi revoltati, ne aparam si dam contraexemple. Incercam sa ne facem dreptate cu o mina prefacut calma, incercam sa aratam lumii ca greseste, insa, in sufletul nostru, stim ca in toate acuzele exista un sambure de adevar. Pe de alta parte, ne-am dori sa avem sprijinul guvernantilor, ajutorul real venit din partea unora care au fost alesi sau numiti sa ne reprezinte in lume si, cu toate acestea, ei ne fac de bafta, nicidecum nu ne aduc faima pierduta. Il auzim pe Cioroianu vorbind de deportari, in contextul in care un Musollini vrea sa ne vina de hac in "cizma". Il vedem la televizor cum se pupa frateste cu liderul rromilor din Roma, ca si cum toata vrajba italienilor ar fi o gluma, ca si cum ne-am juca de-a razboiul in curtea scolii. Ne vedem mai marii tarii neinteresati, vedem intreaga Europa revoltata, iar pe ai nostri calmi ca niste bebelusi care abia s-au desprins de sanul mamei. Presa vuieste, televiziunile nu mai contenesc, iar furtuna intr-o carcasa de televizor la care asistam parca nu este reala. Ajungem sa ne intrebam daca nu cumva tocmai mass-media a dat valentele astea "razboiului" italo-roman. Alaltaieri, spre exemplu, toate jurnalele au prezentat, intr-o mare disperare, stirea preluata de pe o agentie italiana, potrivit careia un mioritic se plimba linistit cu cadavrul unei italience in portbagaj. Bun. Italienii, pe de alta parte, au dat in grup cum ca nenorocitul cu sange rece este, fara doar si poate roman. Ai nostri pe de alta parte, au transmis catre public faptul ca certatul cu legea este, cu siguranta, ucrainean. Bun. Si, acum ca sa dam si o bila neagra macaronarilor, chiar si dupa ce politia italiana a confirmat faza cu romanul, televiziunile din peninsula tineau una si buna: criminalul este din Romania. Pai sa nu te apuce lehamitea. Insa, sa va spun drept, pe mine deja m-a apucat sila de subiectul asta. M-am saturat sa stam drepti, dar, in sinea noastra sa fim plecati. Nu mai pot sa vad interes fortat si sa nu observ reactii cu o finalitate. Si, mai mult de atat, mi s-a acrit, sincer de razboiul asta ... ai vostri fac asta si asta si sunt cei mai rai, cei mai nu stiu cum. Cu totii avem falitii nostri, domnilor! Haideti, mai bine, sa incercam sa facem ceva cu si pentru noi. Sa incercam sa ne schimbam imaginea, sa incercam sa "faultam" ministri cu limbaj ce poate fi numit deviant. Domnule Cioroianu, vine Mosu` maine poimaine. Puneti mana, scrieti o scrisoare, si rugati-l frumos sa va aduca niste cursuri de politica elementara. Sa cresteti si dumneavoastra din punctul asta de vedere, ca in Guvern nu va mai ajuta look-ul si aerele de istoric!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}