Editorial RADET Constanţa şi onoarea unui director condamnat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a închis definitiv dosarul în care Ilie Rachieru, directorul RADET Constanţa, a fost acuzat de săvârşirea unor fapte de corupţie. Instanţa l-a condamnat pe Rachieru la doi ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi pentru luare de mită în formă continuată. Pe data de 3 februarie, acest Ilie Rachieru declara că dacă instanţa supremă va menţine decizia Curţii de Apel Bucureşti va demisiona de la conducerea RADET Constanţa. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat. Protejatul Consiliului Local Municipal Constanţa este în continuare în funcţie. Omul despre care Mazăre spunea ca are onoare ocupă şi acum, la o săptămână după decizia definitivă a instanţei, fotoliul de director al RADET.
Normal! Evident că e încă director, doar trăim în România şi, mai mult, în Constanţa. Ce importanţă ar putea avea o condamnare cu suspendare în ochii unor cetăţeni care trimit şi retrimit în Parlament penali? Ce greutate poate avea decizia instanţei în faţa electoratului constănţean, „dresat” pe principiul pomenii, electorat al cărui sistem de valori e atrofiat până aproape de dispariţie? Până la urmă, de ce şi-ar da demisia Rachieru? E doar o condamnare cu suspendare, iar în ţara asta, uneori, deciziile instanţei contează puţin spre deloc.
De ce doarme Consiliul Local Constanţa? De ce nu se reuneşte în şedinţă de îndată ca să discute soarta RADET Constanţa? De ce nu tună şi nu fulgeră Mazăre măcar acum, când Rachieru a fost condamnat, dacă tot n-a făcut-o în toţi aceşti ani în care RADET a fost extrem de criticat de constănţeni, date fiind facturile copleşitoare?
După ce social-democraţii au părăsit nefericita alianţă PSD-PDL, Laurenţiu Marin, pe atunci director al ABADL, refuza să demisioneze din funcţie, motiv pentru care Radu Mazăre l-a numit „muhaia”. Marin nu era nici cercetat, nici judecat, nici condamnat. Pur şi simplu nu voia să renunţe la funcţie, în pofida faptului că partidul său ieşise de la guvernare. Ce apelativ va găsi primarul pentru Ilie Rachieru, încă directorul unei instituţii cu o activitate deficitară? Cum îl va numi acum pe aşa numitul onorabil şef al RADET Constanţa? Va judeca, oare, cu aceeaşi unitate de măsură?
Ilie Rachieru ar fi trebuit să-şi depună demisia din funcţie chiar în ziua condamnării sale. Pentru a evita să pună din nou într-o lumină proastă una dintre cele mai hulite instituţii constănţene. Pentru a demonstra, chiar şi tardiv, că într-un sistem democratic care funcţionează - chiar şi cu sincope - o decizie definitivă a instanţei produce efecte. Mă tot întreb, unde-o fi onoarea lui Rachieru?