Cum aleg alesii?

O vorba din batrani spune ca cine seamana vant culege furtuna. Cam asa sta treaba cu noi si cu alesii nostri.

Ne gandim vreodata pe ce criterii ridica alesii locali cartonasele pentru a vota in sedintele de Consiliu? Stiti cam ce se decide in aceste intalniri? Cam tot ce tine de oras, de la cum se cheltuiesc banii, la cum si unde se ridica cine stie ce constructie, oricat de mica si neinsemnata ar fi ea. Din pacate, noi, oamenii de rand, nu suntem constienti ca destinele orasului stau in mainile lor, ale consilierilor. Imi spunea unul dintre alesii locali, in urma cu vreo doua saptamani, ca unii nici nu se uita pe documentatiile pe care le primesc inainte de intrunirile lunare. Ca iau ca atare ceea ce vad, in fuga, in documente si ca nu-si bat capul prea tare cu daunele pe care le pot produce prin aprobarea vreunui proiect. D-asta zic: am semanat vant, atunci cand am ales si culegem furtuna creata de cei pe care i-am votat. Oare alesii aleg asa cum ar trebui? Intrebarea mea este aproape retorica, trebuie sa recunosc. Si, pentru a continua povestea votului "pe neve", trebuie sa mai spun ca cel care mi-a spus mie ce si cum se intampla in sedintele de Consiliu Local a fost admonestat, cel putin din priviri, de catre colegii sai, atunci cand declaratiile i-au aparut in gazeta. Cu alte cuvinte, cine are curajul de a spune "la un moment dat vom ajunge sa aprobam, fara sa stim, proiecte in curtile noastre", a ajuns sa fie supus oprobriului celor de un leat cu el, numai pentru ca macar a avut bunul simt sa recunoasca realitatea. Nu am avut grija unde punem stampila si acum ne trezim ca destinele urbei sunt decise de ilustri necunoscuti. Sau, intr-un caz mult mai rau, ne vedem plesniti de realitate. Vedem cum cei dintr-un partid sau din altul ridica servili manutele pentru a face cuiva pe plac, pentru a gadila orgoliul cuiva sau pentru a se gudura canin pe langa picioarele puse pe piedestale mult prea inalte ale unuia sau altuia. Intreb din nou: este vina lor sau a noastra? Inclin sa arunc intreaga povara in spatele nostru, al neinteresatilor, al neimplicatilor, al naivilor. Nu vrem sa vedem ce afaceri se fac, cate interese sunt avizate si aprobate, cati pomi dispar si cate betoane se inalta ca din iarba verde. Pentru ca, apoi, cei care proiecteaza astfel de monstruozitati in buricul targului sa replice enervati: "spatiile astea verzi sunt inventii comuniste!". Bune inventii, as putea spune. Daca faptul ca-mi place aerul curat, ca as mai vrea sa vad ici si colo un peticut de iarba si un copac inmugurit ma face comunista, accept cu cea mai mare placere eticheta. Insa, sa nu ma puna cineva sa cred ineptiile electorale ale celor care promit acum marea cu sarea si ne vor lasa sa ne sufocam printre ziduri si betoane. Pur si simplu refuz! Si, pentru a merge mai departe in povestea alesului local cu tichie de margaritar, ar mai fi de adaugat ca daca va uitati pe lista celor 27 de alesi nu stiu pe cati ii cunoasteti. Alegeti necunoscutul, traiti ca orbii! Refuzati sa vedeti si nu concepeti sa stiti. Haideti sa invatam sa alegem!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}