Cum acoperim ochii şi urechile jurnaliştilor

Criză mediatică! Ochii şi urechile presei, blocate într-o acţiune „fără precedent”. Naţiunea e în „fierbere”!
 
Televiziunile, ediţiile online ale cotidienelor şi site-urile de specialitate - „stopate” pe o singură ştire: preşedintele a fost implicat într-un accident de circulaţie! Sau cel puţin aşa spuneau toate titlurile în week-end. Ulterior, am aflat că, de fapt, preşedintele era bine sănătos, că doar maşinile au fost avariate şi s-au înregistrat doar pagube materiale, iar accidentul nu era deloc accident ci... o banală tamponare. Fireşte, toate aceste „amănunte” nu au fost însă de natură să stopeze fluxul informaţional. Flux care de altfel, aşa cum am menţionat mai sus, era deja blocat pe singura ştire existentă în ochii presei timp de câteva ore bune: tamponarea autoturismului prezidenţial. Ştim cu toţii cât de importantă este o ştire în care este vorba despre o persoană publică. Iar dacă acea persoană se întâmplă să fie preşedintele unei ţări, cu atât mai mult îi creşte importanţa. Iar dacă ţara cu pricina este România, este clar că ştirea cu pricina este ştirea zilei, să spunem. Dar nu pot să trec cu vederea anumite aspecte. Mai exact, cele pe care le-am enumerat anterior: că, departe de a fi un accident înspăimântător, cum lăsau să se înţeleagă titlurile bombastice, vorbeam despre o tamponare cât se poate de obişnuită. Că, dincolo de eventualul scandal la care ne-am fi aşteptat, şoferii s-au înţeles amiabil, dar şi că singurele „victime“ ale presupusei tragedii au fost autoturismele, care au fost avariate. Şi totuşi, dincolo de aceste aspecte, chiar nu mi se pare normal un blocaj mediatic de asemenea natură. Ore în şir, singura informaţie pe care o puteai afla de la mediile de informare era că preşedintele a fost implicat într-un accident. Iar în tot acest timp scurs de la producerea evenimentului în sine şi până la momentul la care s-a încetat efectiv mediatizarea cazului se putea întâmpla orice, oriunde.