A venit vremea cand s-a ajuns la fundul sacului

S-a terminat, s-a terminat, ca în reclama cunoscută... Printre altele, şi banii pentru pensii. Nicio noutate. Ministrul Economiei a anunţat că statul nu mai are surse pentru plata pensiilor, ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să contribuie la sistemul privat de pensii.

Pe de altă parte, vine ministrul Finanţelor şi dă asigurări că economia românească este pe cale să-şi revină, iar până la ieşirea din criză nu mai este decât un pas mărunt şi vom ieşi din acest impas. Realitatea însă este mult mai cruntă decât au habar unii dintre cei aşezaţi undeva sus, pe nişte fotolii de şef.

După cum a anunţat şeful de la Economie, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă. Aşa s-au trezit guvernanţii că nu au de unde să plătească toate pensiile promise. Şi s-au gândit că dacă tot nu au nicio posibilitate, măcar să contribuie cu ceva: le dau sfaturi celor care au un venit mai mare, să apeleze la sistemul de pensii privat. Practic, cine se gândeşte de pe acum la viitor şi la eventualitatea că va mai trăi atât de mult astfel încât să se bucure de pensie, nu trebuie să mai aştepte ca statul să îi garanteze acest lucru, ci să-şi asume riscul de a-şi procura o pensie privată.

Egal cu zero pentru cei care o viaţă întreagă au fost buni contribuabili şi acum, ajungi la apogeul vârstei, nu sunt trataţi de stat aşa cum ei au răsplătit statul când erau încă în putere. O soluţie ar fi eliminarea plăţilor obligatorii pe care statul le impune fiecărui salariat. Practic, cine vrea pensie de la stat să plătească. Cine nu, să se aboneze la sistemul privat. Cine îşi imagina că după 40 de ani de muncă, statul nu va mai reuşi să se achite de obligaţii şi va întoarce spatele. Şi-apoi, cum să crezi spusele unui alt demnitar, că economia dă semne de relansare când nici bani de pensii nu sunt. Şi că România evoluează. Cumva, numai ei ştiu cum că noi simţim zilnic cum parcă se duce totul din ce în ce mai jos.

În esenţă însă, se pare că problema pensiilor este o problemă politică, aşa cum a fost şi la momentul în care sistemul a fost inventat. Iar problema politică este cine şi cum organizează gestionarea riscului social de a rămâne fără resurse pentru trai la bătrâneţe, când puterea de muncă s-a dus? Dacă vom continua să nu punem bine întrebările, vom găsi doar răspunsuri vagi, din ce în ce mai vagi, în această problemă.