Ioan Roman, aviator, prozator și prezență constantă în peisajul literar din Constanța

 
Având o carieră atât de prozator, cât și de comandor, și un nume ce aduce aminte de o altă personalitate a Dobrogei, Ioan Roman s-a născut în București, la data de 6 decembrie 1934.
 
După absolvirea claselor elementare, el a urmat cursurile Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” și ale Școlii Militare de Ofițeri de Aviație „Traian Vuia” din Mediaș.
 
Când a fost trecut în rezervă, avea gradul de comandor.
 
În anul 1973, Ioan Roman a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București.
 
El a desfășurat o intensă și bogată activitate publicistică, scriind articole, foiletoane, cronici, integrame și careuri, traduceri pentru ziare și reviste ca: „Actualitatea”, „Vocea României”, „Tomis”, „Cuget Liber”, „Litoral”, „Agora”.
 
În anul 2006, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea. Peste șase ani, Ioan Roman primea din partea Uniunii premiul de excelență pentru întreaga activitate. Anterior, Roman mai câștigase premiul pentru proză la Salonul Internațional de Carte „Ovidius” (2006) și premiul pentru proză acordat de Editura „Ex Ponto” (2005).
 
Ca prozator, el a publicat volumele: „Vorba lui Titică” (București, Editura Militară, 1980); „Cavalerii danubieni” (Craiova, Editura „Scrisul românesc”, 1984); „Frații zimbrului” (Constanța, Editura „Mondograf”, 1999); „Întoarcerea către sine” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2001); „Iubiri exilate” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2002); „Drumul lui Mario” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2003); „Noel și fiii” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2004); „Stigmatul dragonului” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2006); „O nevastă pentru tata” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2008); „Garide” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2009); „Eternul” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2011); „Sfârșitul lumii” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2012); „Întâlnirea” (Constanța, Editura „Ex Ponto, 2013); „Întoarcerea către sine” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2014).
 
De asemenea, Ioan Roman a publicat și piese de teatru incluse în volume colective. Unele dintre ele au fost jucate pe scene ale cercurilor militare din Bacău, Buzău, Râmnicu Vâlcea, Sibiu.
 
Ioan Roman a decedat la vârsta de 85 de ani, pe 4 iunie 2020.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
Tudor Greceanu, cel care dă numele Școlii de Zbor de la Tuzla