Expoziția „Golem-față umană” debutează la Biblioteca Județeană Constanța

 

• Vineri, 23 ianuarie 2026, de la ora 17.00, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța va fi vernisată expoziția de fotografie „Golem-față umană” a artiștilor Eduard Rosentzveig și Daniel Crăciun. 
   

Vineri, 23 ianuarie 2026, de la ora 17.00, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța va fi vernisată expoziția de fotografie „Golem-față umană” a artiștilor Eduard Rosentzveig și Daniel Crăciun, potrivit unui comunicat din partea bibliotecii. 

Despre cele 66 de fotografii expuse (fiecare dintre cei doi artiști fotografi ne-au propus 33 de exponate) vor vorbi: conf.univ.dr. Adriana Cîteia (Universitatea „Ovidius” Constanța) și poetul Sorin Roșca, membru al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. 
 

„La sfârșitul secolului al XVI-lea, rabinul Judah Loew Ben Bezalel din Praga face cunoscută șocanta sa narațiune despre Golem, văzut și înțeles nu doar ca un obiect destinat cultului ori ca o amuletă confecționată de cele mai multe ori din lut, ci ca o mică statuie însuflețită, care te poate înțelege și chiar ajuta la nevoie! Extinzând asupra omului această noțiune, care în ebraică desemnează ceva amorf, imperfect, neformat, ceva cu masă, dar fără chip, Golemul ajunge în mod surprinzător să semnifice omul în starea sa primordială, Adamul jovial și abia ieșit din atelierul minunățiilor divine, individul în stadiul de „prototip zero” așteptând retușurile de rigoare. Adică ființa umană incompletă, aflată în plin proces de finisare și îmbunătățire a performanțelor sau cum am zice noi astăzi, un produs de serie, fără o individualitate specifică. 

Am considerat utile aceste sumare precizări, fiindcă doi remarcabili artiști constănțeni ai imaginii și-au propus să exploreze cotloane depopulate și uitate de lume ori agresiv-supraetajate și excesiv tehnicizate, dar profund erodate calitativ ale contemporaneității, în căutarea vreunui credibil GOLEM cu masă, chip și suflet uman. Asta pentru ca mai apoi să concluzionăm împreună ce mai este uman în și printre noi, ce mai iese bun și cu bine din sufletele și mâinile noastre încă dornice de treabă. 

Prin suita de excepționale imagini pe care ni le propun cei doi artiști sugerează tulburătoare întrebări: nu cumva creatura fără chip a Golemului vrea să ne spună ceva despre un pericol iminent? Nu cumva Golemul este o binecuvântată profeție? Eduard ROSENTZVEIG și Daniel CRĂCIUN ne prezintă personificări ale unui miracol credibil: fața încă umană a lumii noastre sălășluind în veritabile rezervații ale Anonimatului protector, acolo unde guvernează cu puteri depline binefăcătorul verb A FACE. Imaginile expuse pe simeze sunt mai curând picături de rouă în care se reflectă frânturi de realitate contemporană, iar nu relatări din coliviile unui prezent buimăcit de apariția intempestivă și controversată a Inteligenței Artificiale! Tinerii autori cam pe aici bat șaua, transformând din verb în substantiv miezul acestei povești. Haideți dar să căutăm A-face-le bun și trainic, GOLEMUL lumii noastre ajunsă la o esențială răspântie.

Finalul acestei prezentări nu poate fi decât tot o povestioară.

Un bătrân și împătimit crescător de cai de la Herghelia Mangalia ține de căpăstru un superb bidiviu de rasă pur-sânge arabă. Armăsarul mă privește curios, dă din cap, fornăie, dă din copite, nerăbdător să o ia la goană prin țarcul din apropiere. Bătrânul mi se adresează, lovindu-l ușor cu palma peste coama prelungă și albă ca spuma laptelui: «Ia zi-mi: Inteligența asta grozavă care a ieșit acum cred că mi-ar putea spune în ce zi a săptămânii a pășit primul om pe lună, ce înălțime avea regina Cleopatra și cum se numea mâța lui Elvis... Dar crezi că mi-ar putea preciza de ce are calul ăsta ochii atât de strălucitori? De bucuria revederii, de focul dragostei sau de o mare și neștiută tristețe?»” - Sorin ROȘCA.

Expoziția poate fi vizionată în holul central al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, la parter.


Eveniment organizat de Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța cu sprijinul Consiliului Județean Constanța.



– Căutătorul Sinelui Fotosensibil

O prezentare a artistului vizual din spatele cuvântului


Eduard Rosentzveig (n. 1976, Constanța) Cunoscut publicului larg ca poet, eseist și membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și ca psiholog și psihoterapeut de orientare Ericksoniană, Eduard Rosentzveig aduce în arta fotografică o profunzime care transcende simpla captură a realității.

Dacă în literatura sa, premiată la nivel național (de la Premiul „Emil Brumaru” la distincțiile revistei Tomis), stilul este definit de un „constructivism afectiv” și accente suprarealiste, în fotografie, artistul aplică aceeași rigoare a emoției. Background-ul său dual – de literat care stăpânește metafora și de psiholog care înțelege abisurile umane – îi conferă o lentilă unică.

Filozofia vizuală

Pentru Eduard Rosentzveig, aparatul de fotografiat nu este un instrument de documentare, ci o extensie a percepției interioare. Crezul său artistic este unul profund introspectiv: fotografia nu începe în exterior, ci "în suflet, în sinele fotosensibil". Aceasta se conturează vizual prin ochi și obiectiv, dar destinația finală este surprinzătoare: ea se adresează "urechii, prin discursul interior". Astfel, o imagine reușită este, în viziunea sa, aceea care te face să te asculți pe tine însuți privind-o.

Aflat la a treia colaborare expozițională alături de fotograful Daniel Crăciun – un parcurs care a debutat în 2024 la Muzeul de Artă „Ion Jalea” și a continuat cu o vizionare privată a lucrarilor celor 2 catre finalul anului 2025 – Eduard Rosentzveig propune acum tema provocatoare "Golem – fața umană". Titlul este o cheie de boltă pentru înțelegerea demersului său actual: căutarea scânteii umane în materia inertă, mitul creației replicat prin lumină și umbră.

Stilul fotografic: Între Portret și Street Photography

Analizând lucrările sale prin prisma formării sale intelectuale, stilul lui Eduard Rosentzveig poate fi caracterizat prin două direcții majore:

Portretul Psihologic (Fața Umană a Golemului):

În fotografia de portret, Rosentzveig nu captează doar fizionomii, ci „micro-istorii” personale. Ochiul psihoterapeutului este evident: el știe să aștepte acel moment de vulnerabilitate în care subiectul renunță la masca socială. Sub tema „Golemului”, portretele sale par a fi o interogație asupra umanității – cât din ceea ce vedem este "lut" modelat de societate și cât este spirit viu? Lumina este folosită sculptural, evidențiind trăsături care narează o stare, nu doar o estetică.

Street Photography – Poezia Urbană:

În fotografia de stradă, poetul din el preia controlul. Imaginile sale de stradă nu sunt reportaje, ci poeme vizuale. El caută în haosul urban acele compoziții care rezonează cu „constructivismul afectiv” din scrierile sale. Personajele anonime devin actori într-o piesă mută, iar cadrul fotografic decupează din realitate o scenă care provoacă privitorul la acel „discurs interior” menționat în crezul său.

În concluzie, Eduard Rosentzveig nu este doar un fotograf care privește, ci un artist care vede și simte, transformând fotografia într-un act de psihoterapie vizuală și de poezie tăcută.



Daniel Crăciun și-a început parcursul în fotografie în anul 2010, dintr-o dorință firească de a explora și de a reda lumea prin intermediul imaginii. Ca orice căutare estetică autentică, pasiunea sa l-a purtat prin diverse teme și tehnici, oferindu-i libertatea de a experimenta până la găsirea unui limbaj propriu.

De profesie inginer, Daniel a integrat rigoarea tehnică în centrul preocupărilor sale artistice. Pentru el, aparatura și procesul de lucru nu sunt simple instrumente, ci elemente esențiale care îi definesc viziunea. Această curiozitate tehnică l-a condus spre stăpânirea ambelor medii: fotografia digitală, pe care o editează pentru a-și calibra viziunea asupra lumii, și fotografia analogică, unde se implică personal în întregul proces, de la developarea filmului până la scanare.

Evoluția sa tematică a pornit de la rigoarea detaliului macro și a ajuns să se concentreze, în prezent, asupra portretului în context, o direcție unde omul este surprins în mediul său natural. În abordarea sa, Daniel nu își propune o documentare brută a realității, ci mai degrabă o selecție a momentelor care se aliniază cu viziunea sa optimistă. El caută să desprindă din cotidian acele zone de armonie care reflectă lumea așa cum și-ar dori să fie.

În final, transformările prin care a trecut fotografia sa — de la subiectele alese până la estetica finală — sunt strâns legate de propria sa maturizare. Această creștere în arta fotografică oglindește propriul său proces de devenire, transformând fiecare cadru într-o etapă a evoluției sale ca om și ca observator al realității.

Citește și:
Dezbatere la Biblioteca Județeană Constanța - „Unirea Moldovei cu Țara Românească. 1859 – etapă a unității naționale”