Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:36 24 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

95 de ani de istorie La Oituz, când înfloresc cireşii, printre ceangăi, într-o zi cu multe... sărbători (galerie foto)

ro

24 Apr, 2018 00:00 1727 Marime text
Ajunul Sfântului Gheorghe. Duminică frumoasă de primăvară, cu soare şi cu un vânticel prietenos. Satul Oituz, aflat la mai puţin de jumătate de oră distanţă de mers cu maşina, venind de la Constanţa, este în sărbătoare.
 
Prin curţile mari, îngrijite, cu cireşi înfloriţi, şi pe străzile late şi drepte nu este mişcare. Toată suflarea acestui sătuc frumos pare să fie adunată la biserica cea nouă şi frumoasă din sat ale cărei ziduri şi turlă impunătoare par să spună tuturor că aici, în inima Dobrogei, se află o comunitate de romano-catolici. Urmaşi ai aşa-numiţilor ceangăi din satul băcăuan Luizi-Călugăra, care au luptat în Primul Război Mondial, pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, fiind răsplătiţi cu pământ de regele Ferdinand cu pământ în Dobrogea. În amintirea acestei jertfe de sânge, cele aproape 40 de familii de ceangăi care s-au stabilit aici întâia oară au numit această aşezare Oituz.
 
Vântul primăvăratic care adie pare să anunţe o zi nu tocmai călduroasă, ci mai degrabă una rece. Însă răcoarea domneşte cu adevărat în frumoasa biserică romano-catolică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, dată în folosinţă pe 15 august 2016, chiar de marele praznic creştin închinat Fecioarei Maria. Din acelaşi an, în comuna Oituz slujeşte şi preotul paroh Daniel Abalintoaie.
 
În prezent, în Oituzul dobrogean, care, din punct de vedere administrativ, ţine de comuna Lumina, trăiesc aproximativ 700 de suflete, din care 168 de familii catolice, 18 familii ortodoxe, trei familii aparţinând cultului „Martorii lui Iehova“ şi o familie musulmană. De aceea, biserica romano-catolică, ridicată în vecinătatea celei vechi, care a fost „înghiţită“ de timp, este un fel de axis mundi al comunităţii.
 

Ospitalitate şi tradiţie

 
Înainte de a intra în sfântul lăcaş de cult, credincioşii şi invitaţii sunt întâmpinaţi cu pâine şi sare, pentru că este zi mare, deoarece pe 22 aprilie se împlinesc 95 de ani de la înfiinţarea satului Oituz, pe 23 aprilie 1923, de praznicul Marelui Mucenic Gheorghe, fiind bătut primul ţăruş pe locul ales de viitorii localnici.
 
Colacii rotunzi şi proaspeţi de pe ştergare, cu care te îmbie gazdele îmbrăcate în costumele populare scoase din lăzile de zestre, au gustul copilăriei.
 
Încet-încet, biserica se umple pentru sfânta liturghie, care începe la ora 10.30. Preotul paroh reaminteşte motivele de sărbătoare: ziua satului, dar şi o sută de ani de la înfăptuirea Marii Unirii. După încheierea serviciului religios, talentaţii copii de gimnaziu de la Şcoala cu clasele I-VIII din Oituz susţin o scenetă în care prezintă istoricul localităţii lor, de care, se vede limpede, sunt mândri. Sunt frumoşi, emoţionaţi şi poartă straie populare. Moştenirea lor de la străbuni. În sat există chiar dorinţa de a-i încuraja pe tineri să înveţe tainele cusutului cu motive vechi, populare, aşa cum se găsesc pe costumele pe care le-au adus cu ei urmaşele celor din satul Luizi-Călugăra.
 

Un plugar scrie... istorie

 
Tot aici, în biserică, are loc şi lansarea unei lucrări esenţiale pentru istoria locului: „Monografia Oituzului dobrogean. 95 de ani de la înfiinţare (1923-2018)“. Cartea, prefaţată de prof. dr. Anton Coşa, de la Muzeul de Istorie din Bacău, îl are coordonator pe Emanoil Rujanschi şi reuneşte contribuţiile a nouă colaboratori: Andrei P. Adam, Valentin Ciorbea, Ioan Dănilă, Remus Macovei, Alois Moraru, Vilică Munteanu, Dan Nicolau, Paul Oţelea şi Paul-Valerian Timofte. La baza realizării acestui volum stau nu doar documentele culese cu trudă din arhive de către Emanoil Rujanschi, ci şi mărturiile orale ale locuitorilor din Oituz.
 
Cartea este prezentată de muzeograful dr. Lavinia Dumitraşcu, de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. De altfel, printre cei care salută frumoasa iniţiativă se află şi directorul acestei instituţii reprezentative pentru spaţiul dobrogean, dr. Sorin Marcel Colesniuc, care se alătură altor vorbitori, precum colonelul în rezervă Remus Macovei, preşedinte al Asociaţiei Cultul Eroilor „Regina Maria“ Constanţa, şi primarul comunei Lumina, Roman Ioan.
 
Însă omul zilei, cel căruia satul Oituz îi datorează prima sa monografie, este un plugar, nimeni altul decât Emanoil Rujanschi. Îl întrebi câţi ani are şi răspunde hâtru „26, citit invers“. A scos monografia Oituzului din banii lui. La întrebarea cât au costat cele 60 de exemplare, răspunde simplu, de parcă ar fi cel mai bogat om din lume: „La mine nu contează banii“. Şi, într-adevăr, este un om bogat sufleteşte. Acest om cu carte puţină, de meserie tractorist, „născut în Sibioara, crescut aici“, la Oituz, a înţeles poate mai bine decât mulţi intelectuali ce înseamnă istoria locului şi a vrut să o nemurească într-o operă care să fie punct de plecare pentru documentările viitoare despre Oituzul dobrogean. Nu i-a fost uşor, unii localnici neavând încredere în demersul său. Dar a reuşit să scoată de sub tipar o lucrare-reper pentru istoria acestui loc. „Am căutat şi poze, am fost la mulţi din sat, mulţi mi-au fost contra. Dar le-am demonstrat că se poate prin ambiţie“, spune Rujanschi.
 
La ieşire din biserica răcoroasă, după încheierea evenimentului editorial, soarele de aprilie, timid dimineaţa, devine îndrăzneţ, de parcă s-ar grăbi să recupereze multele zilele în care norii l-au ţinut ascuns.
 
La plăcile comemorative din marmură amplasată pe zidul bisericii au loc depuneri de flori în prezenţa Preasfinţitului Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti.
 
Apoi, oamenii locului şi invitaţii lor se îndreaptă pe străzile satului către terenul de fotbal înverzit al satului, unde are loc o petrecere câmpenească, cu cântece şi dansuri susţinute de ansamblurile gazdelor şi de aromânii din Lumina. Gazdele îşi arată generozitatea din plin încărcând mesele, oferind zâmbete şi amintiri cusute în culorii vii, care să amintească de o frumoasă zi de duminică, din ajunul Sfântului Gheorghe: ziua satului Oituz.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi:
 
La Oituzul dobrogean, oaspeţii vor fi întâmpinaţi cu pâine şi sare

Oituz, un sat de catolici

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii