3 ianuarie la Constanța. O zi cât un capitol de istorie

Data de 3 ianuarie marchează momente importante în istoria maritimă și socială a Constanței interbelice. În urmă cu aproape un secol, în 1930, Serviciul Maritim Român (SMR) își numea un nou director în persoană comandorului Nicolae Ionescu Johnson. Acesta a preluat conducerea celebrelor „lebede albe ale Marii Negre”, flota comercială de stat care includea nave de legendă precum Regele Carol I sau Dacia.

Erou de război și fost elev al lui Ion Creangă, Ionescu Johnson a fost un reformator care a încercat să elimine corupția din sistem, fapt ce i-a scurtat mandatul la doar un an și jumătate. Tot în această zi, dar în ani diferiți, portul Constanța primea nave transatlantice precum SS Canada (1926), iar viață socială a orașului era marcată de evenimente mondene, precum logodnă fiicei lui P. Frangopol cu prefectul județului Caliacra (1927).



Ce spun reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța despre  3 ianuarie 1930 – O legendă a marinarilor, în fruntea „lebedelor albe ale Mării Negre”

Cotidienele Constanței au anunțat, pe data de 3 ianuarie 1930, faptul că Serviciul Maritim Român (SMR), care conducea flota maritimă comercială română, are un nou director, în persoana comandorului Nicolae Ionescu Johnson. Postul era unul extrem de important, SMR fiind compania de stat înființată încă din 1895, ale cărei nave deserveau rutele maritime din Marea Neagră și Marea Mediterană. Din flotă făceau parte vapoare precum Dacia, Împăratul Traian, Regele Carol I, România și altele, toate fiind vopsite tradițional în alb, motiv pentru care își câștigaseră porecla de „lebedele albe ale Mării Negre”.


SMR-ul își avea, oficial, sediul la București, însă întreaga bază navală, vasele sale, se aflau, evident, la Constanța. Noul director al SMR-ului, numit în funcție din 31 decembrie 1929, era deja o legendă în lumea marinarilor – erou în Primul Război Mondial și fost comandant pe pasagerele SMR, Regele Carol I și Dacia, precum și pe cargoboturile Turnu Severin și Bucegi. Ieșean prin naștere, a fost elevul marelui Ion Creangă, de la care a prins drag pentru scris. Cea mai cunoscută operă a sa este „Însemnările unui marinar”, în care evocă universul maritim de care a fost întotdeauna îndrăgostit. Numele de Johnson i-a fost dat de regina Maria, care l-a onorat cu distincții pentru faptele sale de arme din Al Doilea Război Balcanic și Primul Război Mondial.

Ionescu Johnson a fost, de asemenea, un mare patriot. Astfel, după anul 1920 a refuzat oferta guvernului Turciei de a reorganiza flota maritimă comercială de la Constantinopol, preferând să rămână la SMR. Mai mult, el a refuzat și gradul de amiral și comanda Marinei Militare Române, preferând să rămână comandor în serviciul civil.

Numirea sa ca director la SMR a fost primită cu bucurie de toată suflarea marinărească, care îl aprecia și îl respecta. Pe 3 ianuarie 1930, prin intermediul ziarului Dacia, el a adresat un apel comandanților de vapoare și tuturor marinarilor, pentru a depune o activitate intensă în scopul propășirii SMR-ului.


Nicolae Ionescu Johnson nu a stat însă decât un an și jumătate în funcția de director, întrucât a încercat să reformeze Serviciul, ceea ce i-a atras antipatia multor politicieni și potentați din capitală. A încercat să eradicheze corupția din sistem, să înlăture samsarii și firmele căpușe ce obțineau venituri uriașe prin intermediul și în detrimentul SMR și să facă profitabilă activitatea Serviciului.


Alte evenimente

Pe 3 ianuarie 1926, în Portul Constanța a sosit vaporul SS Canada, venit de la Marsilia, via Jaffa și Beirut. După două zile, pe 5 ianuarie, vasul cu aburi ce aparținea Liniei Fabre, Cye Francaise de Navigation a Vapeur, urma să plece înapoi pe aceeași rută din Mediterana. Vasul cu aburi construit în 1911 a făcut curse transatlantice din Marea Mediterană la New York, a fost transformat apoi în vas spital în timpul Primului Război Mondial și, ulterior, a redevenit vas pentru pasageri. Navă cu o lungime de 145 de metri și 17 metri lățime, SS Canada putea transporta peste 2000 de persoane. Constănțenii care doreau să călătorească cu SS Canada sau să transporte mărfuri prin intermediul său puteau contacta Agenția ID Grinberg – Tețcani, care funcționa pe strada Virgil nr. 1.

Pe data de 3 ianuarie 1927, „în casele domnului P. Frangopol din localitate a avut loc logodna domnișoarei Lucie S. Frangopol cu dl. ID Georgescu, prefectul județului Caliacra (Cadrilater). La logodnă au participat, pe lângă membrii familiei, doamna și domnul general Pătrașcu, senator de Caliacra, cari au schimbat și inelele de logodnă, dna și dl Petrescu – primarul orașului Bazargic, dl Andrei Popovici – prefectul județului Constanța, dna și dl G. Papazoglu – președintele comunității elene locale, dna și dl Gerakis din Bazargic etc. Transmitem logodiților felicitări cordiale” (Ziarul Dacia, 4 ianuarie).


Oficialii care au participat la logodnă au venit așadar din cele două județe ale Cadrilaterului, la acea vreme parte a României și a Dobrogei românești.

Caliacra și Durostor erau două dintre cele 71 de județe ale României Mari, fuseseră integrate în 1913, după Al Doilea Război Balcanic și aveau să rămână așa până în 1940, când după Tratatul de la Craiova sunt date Bulgariei. La recensământul național din 1930, județul Caliacra avea o populație de 166.588 locuitori, o suprafață de 4500 km², iar reședința sa era orașul Bazargic (astăzi Dobrici, Bulgaria). Județul Durostor avea 211.439 locuitori, o suprafață de 3226 km² și reședința la Silistra.

În aceeași zi a logodnei din casele Frangopol, în cinematografele orașului Constanța rulau mai multe filme mute, în mare vogă la acea dată. Astfel, la Teatrul Cinema Regal (viitorul Cinema Popular) rula „Minunea Sfintei Tereza”, un film despre care astăzi nu se mai știe nimic, nici distribuția și nici anul apariției. Ce este interesant: la casa de bilete a cinematografului, în ziua de 3 ianuarie, se găsea la vânzare așa-numitul roman al lui Rudolph Valentino, celebrul star de la Hollywood, care decedase cu un an în urmă, la doar 31 de ani.

Filmul „Minunea Sfintei Tereza” nu face parte din filmografia starului supranumit Latin Lover (Iubitul Latin). Cartea pusă în vânzare era probabil biografia sa, compusă din scurte materiale reunite după moartea lui, sub numele de „My Life Story” (Viața mea) sau „My Private Diary” (Jurnalul meu privat).

În aceeași zi, 3 ianuarie 1927, la Parc Arena Grand (situat pe bulevardul Ferdinand de astăzi) rula filmul „Mam-Mon (The Eyes of the Mummy)”, o tragicomedie în șase acte, cu celebrul actor german de origine elvețiană Emil Jannings. Acesta era o mare vedetă a anilor ’20, iar în 1929 avea să devină primul laureat al Premiului Oscar, pentru rolurile din filmele „The Way of All Flesh” (1927) și „The Last Command” (1928). În pauzele proiecției de la Constanța, pe scenă urcau diverși artiști, printre care și duetul Les Primavera.

Tot pe 3 ianuarie 1927, la Cinema Tomis rula filmul „Regele Aventurier” cu Harry Piel, un alt actor german în mare vogă la acea vreme.

Reclama zilei – Casa Ciorapilor Elbe, Depozit al fabricii de ciorapi și tricotaje din Cluj – „Au sosit mari cantități de ciorapi de lână și mănuși de iarnă, fulare de mătase și de lână, baticuri, pulovere, jachete sweater, jambiere bărbătești și jambiere pantaloni pentru copii, în culori și calitate mare, asortate. Notă de preț: Ciorapi copii – de la 9 lei, de damă – de la 19 lei și bărbătești – de la 15 lei, chiloți de mătase – de la 71 lei, fular de mătase – de la 47 lei, vestă de lână – de la 280 de lei, pulover de lână – de la 270 de lei... Vizitați deci cu încredere noul magazin Casa Ciorapilor Elbe, instalat în Palatul Miga, strada Carol, peste drum de Grand Hotel” (1930).



Citește și:
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și-a anunțat programul în timpul sărbătorilor de iarnă (P)