#ConstanțaEsteBine 16 septembrie 2025. Astăzi este despre trecerea de la obsesia rezultatelor la experimentare calitativă

16 septembrie

Astăzi este despre trecerea de la obsesia rezultatelor la experimentare calitativă.
Te rog să observi dacă pățești asta:

De câte ori mă apuc de ceva, stau cu ochii pe rezultatele urmărite aproape obsesiv. Am reușit să obțin ce doream?
Pot să vorbesc limba străină învățată ca un nativ? (după câteva săptămâni de lecții)
Pot să cânt la chitară sau pian ca profesorul meu? (după 6 luni de lecții)
Am reușit să obțin greutatea și silueta dorită? (după câteva luni de dietă și mișcare).

Partea mentală cea mai grea a oricărui program NU este să faci exerciții, să parcurgi lecții, să-ți faci temele – ci să rămâi în starea mentală ”Experimentez” în loc de starea mentală ”Obsedat de rezultate”.

În loc să mă focalizez pe ” De ce nu merge?, Sunt eu defectă?”, adică pe mentalitatea ”obsedat de rezultate” pot să încep să mă focalizez pe mentalitatea ”experimentez”: ce am învățat și mă strădui să fac diferit?”

Ce am intenționat?
Ce nu mi-a permis să fac ce am intenționat?
Cum pot să o fac diferit?
Procesul de învățare este continuu și este despre găsirea a soluțiilor, NU de găsire a vinovaților.

Astăzi este ziua fiicei mele, Silvia și o aniversez cu toată mândria și smerenia unei mame care s-a angajat pe drum la un maraton. Silvia a apărut foarte devreme în viața mea, când eu însămi ieșeam din adolescență și mi-a ghidat întreaga devenire ca adult, pentru că toate deciziile pe care le-am luat au ținut seamă de prezența ei.
Creșterea mea ca mama a trecut de etapele în care puteam să spun: să ajungă la școală și gata, sau să ajungă la liceu / facultate și gata.
Rezultatele au devenit doar repere, nu evaluări sau finaluri.
Procesul continuă și astăzi, cu o ajustare continuă a sa, observând în fiecare zi – ce intenționez, ce nu iese, cum pot să fac diferit?


Silvia mă învață în fiecare zi să fac lucrurile diferit, dacă doresc să continui creșterea și să mențin relația calitativă pentru amândouă. Am descoperit că în orice relație este nevoie de minim un adult, pentru ca aceasta să poată continua și evolua.
În relația mamă fiică este evident cine este adultul și cine are de făcut munca. Fără așteptări, doar cu mentalitatea ”de experiență” la fiecare pas.
Când ceva iese, foarte bine.
Când ceva nu iese, înapoi în mentalul ”de experimentator” – ce aș putea face diferit?

În programul de Sănătatea Femeii, explorez detaliat relația mama – fiică
https://www.vassormi.ro/sanatatea-femeii-9-etape-ale.../
Se mai pot face înscrieri la program până la finalul săptămânii (aveți amânunte și în Newsletter-ul - mediccuexperienta.substack.com)

O participantă m-a întrebat de ce nu explorez și relația mama – fiu.
Răspunsul meu onest a fost pentru că nu am avut experiența în mod direct.
Întregul meu discurs educațional se bazează pe experiența mea personală, filtrată prin cunoașterea profesională.

Am multe paciente care își cresc băieții în toate felurile posibile. Aștept de la ele un discurs despre relația mamă – fiu (va fi un dialog la una din întâlnirile directe cu participantele la program) și eventual un material semnificativ, pentru încărcat pe platforma programului.

Nu este întâmplător că am programat Sănătatea Femeii în perioada lunii septembrie, în care personal celebrez relația cu fiica mea și 9 zile mai târziu, relația cu sora mea. Provin dintr-o familie cu multe femei și relațiile între femei reprezintă ”specialitatea” personală, pe lângă cea profesională.

Astăzi onorez Femininul care m-a ghidat de la începutul vieții, în toate formele posibile: bunica, mama, sora, fiica și povestea continuă.
Puteți să înțelegeți că femininul m-a învățat să ies din ”obsesia rezultatelor” și să trec în mentalitatea de experimentator.
Povestea nu se termină niciodată. Pentru că este povestea vieții.

La mulți ani tuturor Fecioarelor care se aniversează astăzi și întreaga perioadă.
Ne oferiți direcție și ordine în viață,
Cu iubire, tuturor




Sursă: Facebook/Sorina Soescu.