Ce se întâmpla în Constanța pe 17 decembrie 1989 – Ziua în care orașul era pregătit pentru represiune

În urmă cu 35 de ani, România se afla în pragul unei schimbări radicale de regim. După mai bine de patru decenii de dictatură comunistă, marcate de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, lipsurile alimentare, restricțiile severe de electricitate, represiunea libertății de exprimare și controlul strict al informației, nemulțumirea populației ajunsese la un punct critic.

Prima fisură vizibilă în aparatul represiv al statului comunist s-a produs la Timișoara, în data de 17 decembrie 1989, când protestele au fost reprimate violent de forțele de ordine.

În același timp, în cealaltă extremitate a țării, la Constanța, ziua de 17 decembrie a însemnat mobilizarea generală a structurilor militare și de ordine publică la nivelul întregului județ, deși populația nu fusese informată și nu existau manifestații de stradă.
 

Decizia politică de la București

În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, între orele 16:00 și 17:00, Comitetul Politic Executiv al PCR s-a reunit la București. Nicolae Ceaușescu a cerut reprimarea rapidă și violentă a evenimentelor de la Timișoara și extinderea măsurilor de forță la nivel național.
În cadrul ședinței s-a decis punerea trupelor Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne în stare de luptă, distribuirea muniției de război și intervenția radicală împotriva oricăror încercări de manifestare.


Deși la Constanța nu exista nicio formă de protest, ordinul de mobilizare armată nu a fost adaptat situației locale, fiind aplicat integral.
 

Activarea Consiliului Local de Apărare Constanța

Ca urmare a ordinelor primite, la Constanța a fost activat Consiliul Local de Apărare, organism de comandă militaro-politică prevăzut de lege pentru situații de criză. Sediul acestuia a fost stabilit la Casa Albă, clădirea Comitetului Județean de Partid (actuala clădire a Primăriei Constanța).


Consiliul era condus de prim-secretarul PCR Mihai Marina și includea comandanți ai Marinei Militare, ai Armatei, ai Miliției, Securității, Gărzilor Patriotice, precum și conducători ai principalelor instituții economice și de infrastructură: port, aeroport, căi ferate, transporturi și telecomunicații. Prin această structură, toate forțele armate și de ordine publică din județ erau puse sub o comandă unică.

Rolul Consiliului Local de Apărare era clar: menținerea ordinii publice și executarea ordinelor venite de la centru, inclusiv prin folosirea forței armate.

Alarmarea unităților militare

Începând cu după-amiaza zilei de 17 decembrie și mai ales după ora 18:00, toate unitățile militare din județul Constanța au fost alarmate. Militarii au fost consemnați în cazărmi, iar tehnica de luptă a fost pregătită pentru intervenție. Trupele au primit muniție de război, iar subunitățile s-au aflat în dispozitive de adunare, gata să execute misiuni.

Forțele aflate în stare de alertă aparțineau:

• Comandamentului Marinei Militare;
• Diviziei 9 Mecanizate „Mărășești”;
• Aviației Militare;
• Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne;
• Gărzilor Patriotice organizate pe întreprinderi și localități.

Ordinul „Precizările în 14 puncte”

Tot în 17 decembrie, în unitățile militare a fost adus la cunoștință ordinul emis de generalul Vasile Milea, cunoscut sub denumirea de „Precizările în 14 puncte”. Documentul stabilea modul de acțiune al trupelor împotriva populației civile, identificând demonstranții drept inamic și prevăzând folosirea armamentului de foc în anumite situații, în contradicție cu legislația în vigoare privind uzul de armă.


La Constanța, ordinul a fost transmis cu adaptări pentru unitățile Marinei Militare și pentru cele aparținând Armatei a II-a. Niciun general din conducerea armatei nu a contestat legalitatea sau conținutul documentului. Ofițerii din subordine, confruntați cu gravitatea ordinului, au adoptat în majoritate o atitudine de așteptare, sperând că nu vor fi puși în situația de a-l executa.

Organizarea patrulelor armate în oraș

În seara zilei de 17 decembrie au fost organizate patrule armate în municipiul Constanța, formate din ofițeri și militari în termen. Aceștia aveau asupra lor muniție reală și misiunea de a supraveghea orașul și de a raporta orice activitate considerată suspectă către Comandamentul Marinei Militare.

Patrulele au fost dispuse pe principalele bulevarde și în zonele considerate sensibile, chiar dacă nu existau manifestații sau semne de revoltă. Prezența lor nu era vizibilă pentru majoritatea populației, dar reprezenta o schimbare radicală față de normalitatea cotidiană.

Mobilizarea Ministerului de Interne și a Gărzilor Patriotice

În aceeași zi, Ministerul de Interne a instituit „situația nr. 2”, care presupunea consemnarea cadrelor în unități, limitarea deplasărilor și pregătirea intervenției în caz de tulburări. Miliția și trupele de Securitate au fost puse în stare de alarmă, iar cadrele de conducere au fost obligate să asigure permanența în unități.

Gărzile Patriotice au primit ordine pentru organizarea de patrule mixte cu Miliția și pentru verificarea armamentului aflat în dotarea întreprinderilor. S-a trecut la actualizarea evidențelor și la controlul depozitării muniției, semn clar că autoritățile se pregăteau pentru un scenariu violent.

Liniște în stradă, tensiune în comandamente

La finalul zilei de 17 decembrie 1989, Constanța părea un oraș liniștit. Magazinele erau deschise, oamenii își vedeau de viața cotidiană, iar nimic nu anunța public ceea ce urma să se întâmple.

În realitate, orașul se afla sub un control militar strict, cu ordine de intervenție, trupe înarmate și structuri de comandă complet funcționale. Revoluția nu ajunsese încă în stradă, dar decizia de a trage fusese deja luată.

Sursă: Remus Macovei, La Revoluție se și moare, nu-i așa? Revoluția din Decembrie 1989 în județul Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2009.