Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:42 24 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Efectele hotărârilor Consiliul Local şi ale Consiliului Judeţean Constanţa Exterminarea culturii constănţene. Manual de utilizare

ro

23 Mar, 2012 00:00 1848 Marime text
cultura-muzeul-de-artaNicolaeGrigorescu.jpgConsiliul Local Municipal şi Consiliul Judeţean Constanţa au luat, în ultimii opt ani, decizii prin care cultura constănţeană a avut de suferit: de la comasări care cu greu pot fi înţelese, până la desfiinţarea propriu-zisă a unor instituţii de cultură de renume.

Constanţa obişnuia să fie un caleidoscop cultural. Un oraş viu, cu instituţii de cultură de marcă, cu o tradiţie incontestabilă. Exista un public fidel, un edificiu de cultură solid, un mozaic în care baletul, opera, teatrul, artele plastice dădeau noi şi noi definiţii şi dimensiuni spirituale oraşului de la malul mării. Oricât de ciudat ar putea suna, Constanţa se putea defini ca un centru cultural. Incredibil, dacă ne raportăm la anii din urmă, nu-i aşa?

Pierdut cultură. Dacă o găsiţi, vă rog să o păstraţi. Nu ofer recompensă.

Actuala administraţie locală, dar şi cea judeţeană au luat, de-a lungul vremii, hotărâri care pentru oamenii de cultură din Constanţa au echivalat cu ceea ce am putea considera o tăiere în carne vie. Asta pentru că anumite instituţii au fost comasate, iar altele au dispărut complet de pe eşichierul organelor de cultură. Ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Ca şi cum ar fi... expirat. Amintim aici închiderea, în 2009, a Muzeului de Artă „Lucian Grigorescu" din Medgidia, desfiinţarea revistei de cultură „Tomis", dar şi a singurului teatru de balet din ţară, Teatrul „Oleg Danovski". De asemenea, trebuie menţionat faptul că şi muzeele constănţene au trecut printr-o serie de reorganizări, graţie deciziilor Consiliului Judeţean Constanţa. Uneori, aceste decizii au fost luate pe principii care au sfidat orice logică. Probabil că ideea în jurul căreia s-au „învârtit" lucrurile a fost cea potrivit căreia cultura nu vinde, cultura nu aduce bani, nici posibili alegători din target-ul vizat.

Cultura constănţeană = pizza cu de toate

Ce s-a întâmplat, concret, în ultimii opt ani? Ei bine, în vara lui 2004, Consiliul Judeţean Constanţa a decis comasarea Teatrului de Revistă „Fantasio" cu Teatrul de Stat Constanţa. Practic, „Fantasio" se „evaporă" ca entitate teatrală, iar cele două structuri urmau să figureze sub titulatura de Teatrul Naţional Constanţa. Aceasta a fost prima lovitură dată culturii constănţene. A urmat apoi o altă decizie paradoxală. Opera, Teatrul de Balet „Oleg Danovski" (singurul teatru de balet din ţară, aşa cum am menţionat mai sus) şi Filarmonica „Marea Neagră" au fost reorganizate sub aceeaşi umbrelă: Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski", care funcţionează acum în clădirea fostului Teatru Dramatic „Ovidius". Filarmonica a dispărut ca instituţie de sine stătătoare, orchestrele şi corurile Operei şi Filarmonicii au ajuns să funcţioneze împreună. Celebra trupă de balet „Oleg Danovski" e folosită şi pentru spectacolele de Operă, nemaiavând un repertoriu exclusiv. Dureros e faptul că această trupă de balet era una dintre cele mai performante din Europa, având un impresionant repertoriu de balet clasic. Trupa era solicitată în numeroase turnee în străinătate, iar baletul constănţean dădea, dacă vreţi, măsura valorii şi a excepţiei. Tot în anul de graţie 2004, Consiliul Judeţean condus de Nicuşor Constantinescu a decis, prin hotărârea 165 din 19 august, „aprobarea reorganizării Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Muzeului de Artă Populară Constanţa şi a Muzeului de Artă şi înfiinţarea Muzeului de Istorie Naţională, Arheologie, Artă şi Tradiţii Constanţa, precum şi aprobarea organigramei, statului de funcţii şi a bugetului". Ei bine, principiul pe care s-a mers de data aceasta a fost cel al unui compot de mere cu pere. La un loc. Instituţiile de cultură la care am făcut referire mai sus sunt, prin definiţie, diferite una de cealaltă. Nu poţi, de dragul unei posibile eficientizări, să transformi cultura într-un ghiveci. Altfel spus, o pizza cu de toate. Această măsură n-a funcţionat însă prea mult, muzeele revenind la statutul anterior.
A doua lovitură prin care au trecut muzeele din Constanţa a avut loc în 2010. Acelaşi CJC decidea, în luna august, ca Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa să se comaseze cu Muzeul de Artă Constanţa. Trebuie precizat că acest din urmă muzeu este unul dintre cele mai valoroase din ţară.

În prezent, Muzeul de Artă şi Muzeul de Istorie din Constanţa funcţionează separat. Muzeul de Artă a avut însă enorm de suferit din punct de vedere al organigramei, mai mult de jumătate dintre angajaţi fiind disponibilizaţi.

De ce i s-a pus cruce Muzeului „Lucian Grigorescu"

Mai mult, în 2009, consilierii judeţeni au decis, tot printr-o hotărâre de CJ, să modifice organigrama Muzeului de Artă Constanţa prin renunţarea la cinci angajaţi ai Muzeului „Lucian Grigorescu" din Medgidia, secţie a muzeului din Constanţa. Asta a însemnat, de fapt, „lichidarea" instituţiei din Medgidia. În expunerea de motive a proiectului de hotărâre, expunere semnată de preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu, se preciza: „Deoarece Muzeul de Artă «Lucian Grigorescu» din Medgidia nu are patrimoniu, lucrările aparţinând Muzeului de Artă Constanţa, iar încasările acestei secţii sunt de aproximativ 1.000 de lei pe an, nejustificând plata celor cinci angajaţi şi a cheltuielilor de întreţinere, propune desfiinţarea acestui muzeu". Trist, nu-i aşa?

De remarcat este că Muzeul „Lucian Grigorescu" nu a beneficiat de încălzire timp de şase ani. De-a lungul vremii, nu s-a investit deloc în reabilitarea acoperişului, fapt care a afectat serios clădirea: ploile lăsau de fiecare dată urme. Nu mai puţin important este că acea clădire în care funcţiona muzeul nu era dotată cu un sistem de alarmă. Date fiind toate aceste aspecte, sunt lesne de înţeles motivele pentru care lucrările expuse nu mai beneficiau de condiţii optime. Nici această secţie, nici structura superioară, adică Muzeul „Lucian Grigorescu", respectiv Muzeul de Artă Constanţa, nu aveau capacitatea de a suporta din buget cheltuielile de întreţinere a clădirii din Medgidia.

Clădirea în care a funcţionat Muzeul „Lucian Grigorescu" aparţine Consiliului Judeţean Constanţa. Motivul pentru care a ajuns în acea stare de degradare ar putea fi dezinteresul constant al autorităţilor pentru cultură. Sunt puţin cei care-şi mai aduc aminte că la Medgidia s-a născut, în 1894, pictorul postimpresionist Lucian Grigorescu.

No more „Tomis"

Consiliul Local Municipal Constanţa nu s-a lăsat mai prejos în ceea ce priveşte „ajustarea" culturii. Astfel, în vara lui 2010, CLM Constanţa a desfiinţat, printr-o hotărâre, urmare a controversatei Ordonanţe de Urgenţă 63/2010, revista „Tomis". Publicaţia de cultură a fost sacrificată, iar cei 16 angajaţi ai revistei au rămas fără loc de muncă. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că „Tomis" era o publicaţie culturală apărută în 1966 (potrivit unor istorici, în 1965), în paginile căreia au semnat, în timp, reputaţi oameni de cultură, critici şi scriitori: Marin Mincu, Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu. Dintre colaboratori îi amintim pe Nina Cassian, Gellu Naum, Nichita Stănescu. Revista a avut două perioade în care a apărut, 1966 - 1989 şi ulterior din 1990 până în 2009. În „Tomis" au mai publicat şi Vartan Arachelian, Mircea Cărtărescu, dar şi Lăcrămioara Berechet, Nicolae Rotund şi Marina Cap-Bun.

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Dumitru Lupu 23 Mar, 2012 19:35 Aveti dreptate si va felicit pentru articol.Din pacate nu se mai poate schimba nimic.Nu o sa mai putem reface colectivele artistice distruse de aceasta administratie locala si judeteana total dezinteresata de cultura.Totul este istorie si vis urat.
  • constantean 23 Mar, 2012 11:49 Cladirea Muzeului L.Grigorescu din Medgidia a fost construita la inceputul sec.xx si amenajata ca muzeu in 1975.De ce s-a inchis muzeul ,pentru ca nu interesa pe nimeni,nici chiar pe d-na Pauleanu mult prea ocupata sa ramina director pe viata.
  • R.O. 23 Mar, 2012 08:36 Interesant acest articol. Speram sa continuati cu episodul 2, unde asteptam sa scrieti si despre Folclorul Dobrogean, despre oamenii care se chinuie sa readuca in Dobrogea frumusetea prin cantecul si dansul popular. Speram sa aveti curajul in continuare si sa amintiti cine a desfiintat folclorul in Dobrogea si de ce. Va multumesc.