Tradiția ouălelor roșii. Mielul de Paști la catolici Când va începe Liturghia învierii Domnului la Biserica „Sfântul Anton de Padova" din Constanța (FOTO)

 

În 2023, Paştele Ortodox şi Paştele Catolic pică la o săptămână distanţă între ele. La ortodocşi, Paştele o să fie sărbătorit pe 16 aprilie, în timp ce Paștele catolic se sărbătorește în 9 aprilie.


Ziua de Paști

Liturghia zilei de Paști se celebrează cu mare solemnitate. Lumânarea pascală este pusă lângă amvon sau lângă altar și rămâne acolo tot timpul pascal, până la Rusalii. Va fi aprina la celebrările liturgice mai solemne ale acestui timp: Liturghie, la Laude și la Vespere.,a transmis monseniorul Ieronim Iacob.

Tradiția ouălelor roșii. Mielul de Paști

Tradiția oualelor roșii, prezenta la catolicii ca la ortodocși, este un semn al latinității creștinismului nostru. Țăranii Romei antice obișnuiau să îngroape în pământ un ou vopsit cu culoare roșie, simbol al fecundității, pentru prosperitatea noii recolte. Tocmai cu acest înțeles al vieții celei noi a intrat oul (roșu) în tradiția creștină. Oul roșu (culoarea sângelui vărsat) ne amintește de sacrificiul lui Cristos și de viața cea nouă la care ne-a făcut partași prin moartea și Învierea sa.

De Paști se mănâncă carne de miel. Obiceiul este arhaic, dar în creștinism el capătă un înțeles nou. Prezentându-l pe Cristos discipolilor, loan Botezatorul spune: „Iată Milul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii!". Acest aliment „ritual" ne amintește și el de sacrificiul lui Cristos, Mielul fără prihană, sacrificat pentru păcatele oamenilor., mai precizează monseniorul. 

Sâmbăta Sfantă

În această zi meditează pătimirea și moartea sa. Nu se celebrează sfânta Liturghie; altarul nu are nimic pe el până după vestirea solemnă a Învierii. Cristos este în mormânt, ca stare Biserica este în tăcere. Ca să fie ilustrat misterul Sâmbetei Sfinte, credincioșii sunt îndemnați să venereze imaginea lui Cristos răstignit sau pus în mormânt, imaginea lui coborât în iad sau o imagine a sfintei Fecioare Maria îndurerată.

Liturghia învierii Domnului la Biserica „Sfântul Anton de Padova din Constanța" va începe la ora 20:00. Noaptea Sfântă conform unei tradiții foarte vechi, noaptea aceasta este o priveghere în cinstea Domnului (cf. Exod 12,42).

Privegherea din această noapte este orânduită astfel. După o scurtă ceremonie a Iuminii (partea întăi a acestei privegheri), sfânta Biserica meditează lucrurile minunate pe care Domnul Dumnezeu le-a savarșit pentru poporul sau începând cu „creația", încrezătoare în cuvintele și promisiunile lui (partea a doua, sau liturgia cuvântului), până când, apropiindu-se ziua Învierii, împreună cu cei proaspăt renăscuți prin botez (partea a treia) este invitată să ia parte Ia masa pe care Domnul a pregătit-o poporului său prin moartea și învierea sa (partea a patra). La sfarșitul sfintei Liturghii se merge în procesiune, pe străzile satelor și orașelor. Preotul poartă lumânarea pascală iar credincioșii lumânări aprinse, din focul binecuvântat, simbolul Învierii lui Cristos., punctează Ieornim Iacob. 



Despre Sfântul Anton

Fernando Martins de Bulhões, cunoscut ca Sfântul Anton de Padova sau Sfântul Anton de Lisabona, s-a născut la Lisabona la 15 august 1195 într-o bogată familie de nobili, scrie wikipedia.org.

Abia mai târziu și-a schimbat numele în Anton. De mic copil el a arătat un interes pentru biserică. Uimind preoții cu inteligența și înțelepciunea lui. Din dragoste pentru Hristos el a renunțat la viața bogată de acasă și a urmat calea Domnului. Inițial el a intrat în ordinul augustinian.

â Atunci când relicvele Sf. Bernard și ale însoțitorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa, Anton a părăsit ordinul său, intrând la frații minori și mergând în Maroc pentru a evangheliza și pentru a muri pentru credință.
Din cauza că boala l-a doborat în Sicilia nu și-a putut continua călătoria și s-a alăturat unor alți frați călugări care mergeau la Porțiuncula. A trăit într-o peșteră din San Paolo, pe care o părăsea doar pentru a participa la Liturghie și pentru a face curățenie la mănăstirea din apropiere.

Într-una din zile, predicatorul care era programat nu a apărut, frații îndemnându-l pe Anton să vorbească în locul acestuia. El i-a impresionat atât de mult încât de atunci a început în mod constant sa călătorească, să evanghelizeze, să predice și să predea teologie în Italia și Franța.

Orator de excepție, el atrăgea mulțimile pe oriunde mergea, vorbindu-le în multe limbi; legenda spune că mergând să predice cuvântul Domnului unei mulțimi aceștia neascultându-l, el chemă peștii din ocean să îl asculte.Când mulțimea a văzut că sute de pești și-au scos capetele ca să asculte vorbele blânde ale Sfântului au recunoscut adevărata credință. Făcător de minuni,este unul dintre cei mai iubiți sfinți, imaginea și statuile sale aflându-se aproape peste tot.