România produce mult lapte, dar importă tot mai mult. Concluziile Consiliului Concurenței

Consiliul Concurenței a focut publice concluziile privind sectorul producției primare a laptelui Agricultura rămâne un sector vital pentru economia României, deși contribuția sa la PIB a înregistrat o ușoară scădere, de la 4,2% în 2023 la o valoare estimată de aproximativ 3,3% în 2024, pe fondul condițiilor climatice dificile.

În ciuda faptului că România deține una dintre cele mai vaste suprafețe agricole din Uniunea Europeană, sectorul continuă să fie marcat de provocări structurale majore, precum fragmentarea excesivă a terenurilor și o vulnerabilitate ridicată în fața fenomenelor meteorologice nefavorabile.

Sectorul românesc al laptelui este marcat de o asimetrie structurală majoră, ocupând locul 10 în UE la producția de lapte crud, dar doar locul 17 la colectare industrială, din cauza unei fragmentări excesive (75% din ferme au sub 5 capete de vaci de lapte) care menține două treimi din producția totală de lapte crud în afara circuitului formal. Această realitate este dublată de cel mai scăzut randament per animal din Uniune, generând costuri unitare ridicate și o putere de negociere scăzută a fermierilor.

Această conjunctură determină o necesitate dublă de aprovizionare din surse externe, menită să acopere atât deficitul de materie primă din circuitul industrial, cât și cererea diversificată de produse finite, generând un deficit comercial în sectorul lactatelor estimat la aproximativ 700 milioane EUR în anul 2025, după un maxim de 800 milioane EUR în 2024.

Rigiditatea ofertei, sezonalitatea pronunțată și declinul de 10% al efectivelor de animale reduc capacitatea sectorului de a exercita o concurență reală în fața variațiilor de preț de pe piețele regionale de referință.

Recomandări propuse

Se recomandă evaluarea oportunității implementării unui pachet de măsuri destinat protecției micilor fermieri, care să cuprindă scheme de sprijin pentru consolidarea puterii de negociere, facilități de creditare subvenționate pentru gestionarea sezonalității și prime de integrare în circuitul industrial formal. 4 1.1.2. Concluzii privind achizițiile intracomunitare

Analiza datelor privind schimburile intracomunitare și a mecanismelor de aprovizionare ale procesatorilor evidențiază o tendință de creștere a achizițiilor intracomunitare de lapte crud, determinată în primul rând de necesitatea de a compensa deficitul de colectare internă, marcat de o scădere de peste 10% a cantității de lapte colectate în perioada ianuarie 2025 – ianuarie 2026.


În acest context, achizițiile externe devin o măsură obligatorie pentru securizarea gradului de încărcare a capacităților de producție și pentru onorarea contractelor comerciale preexistente cu retail-ul, furnizorii intracomunitari oferind predictibilitatea și stabilitatea unor volume mari, standardizate și garantate pe perioade îndelungate, element esențial pentru planificarea industrială. Un alt factor determinant este eficiența superioară raportată la unitatea de substanță uscată.

Diferența de randament industrial reprezintă principalul motor economic al importurilor, deoarece materia primă din surse externe prezintă parametrii nutriționali superiori și constanți, în timp ce laptele autohton manifestă variații sezoniere mari și niveluri inferioare de proteină și grăsime, fapt ce amplifică ecartul de cost real în defavoarea producției locale. Achizițiile intracomunitare funcționează, de asemenea, ca un mecanism de ajustare la sezonalitatea producției interne, reușind să echilibreze fluxul de aprovizionare în perioadele de iarnă, când oferta națională înregistrează scăderi drastice care nu pot acoperi cererea liniară de consum din supermarketuri.

Această orientare către surse externe este accentuată de rigiditatea costurilor și presiunea competitivă exercitată de produsele finite importate, procesatorii având o capacitate limitată de a absorbi ineficiențele laptelui crud autohton fără a-și periclita propria viabilitate economică. La baza acestei dinamici stau și avantajele structurale ale piețelor vecine, unde fermele prezintă un grad ridicat de tehnologizare și efective numeroase de vaci de lapte, facilitând randamente ridicate și o logistică de colectare mult mai eficientă față de segmentul primar din România, care rămâne marcat de fragmentare.

Pe fondul celor prezentate, creșterea volumului achizițiilor externe nu reprezintă consecința unei strategii comerciale izolate, ci rezultatul unei necesități de optimizare a randamentelor industriale și de securizare a volumelor într-un context în care oferta internă este neoptimă din punct de vedere nutrițional și cantitativ.


Recomandări propuse

Recomandările formulate pentru remedierea disfuncționalităților identificate în sectorul producției primare a laptelui sunt de natură să asigure atenuarea cauzelor care generează achiziții de lapte și produse lactate din surse externe, în detrimentul fermierilor români.


Raportul integral poate fi consultat în secțiunea Document a materialului.