O minciună veche de aproape 100 de ani a trimis un salvator în sala de operație Cum a ajuns „ambulanța care fură copii” să terorizeze din nou România

Un echipaj medical care transporta un pacient la spital a fost atacat cu pietre, bâte și topoare de mai multe persoane convinse că autosanitara era „ambulanța neagră care fură copii”.

Șoferul a fost rănit la ochi și operat de urgență, iar trei tineri au fost reținuți. În spatele violenței se află o poveste falsă care circulă în România, sub diferite forme, de aproape un secol, potrivit stiripesurse.ro.

De la presupusele bande care răpeau copii în perioada interbelică până la mașinile negre care ar recolta organe, legenda a supraviețuit schimbărilor politice și tehnologice. Ziarele au fost înlocuite de Facebook și TikTok, iar zvonurile sunt acum „dovedite” prin imagini realizate sau modificate cu inteligență artificială. Ministerul Afacerilor Interne subliniază însă că în România nu a fost înregistrat niciun caz în care o ambulanță să fi fost implicată în răpirea unei persoane.

Ambulanță blocată și atacată în timp ce transporta un pacient

Atacul care a readus în atenție legenda „ambulanței negre” s-a produs în seara de 8 august, în comuna Recea-Cristur din județul Cluj.
Echipajul Serviciului de Ambulanță fusese trimis să acorde ajutor unui pacient care acuza o stare de rău. La intrarea în localitate, medicii au oprit pentru a cere indicații. În loc să le arate drumul, mai mulți oameni au început să filmeze autosanitara și să se agite, pe fondul unor clipuri distribuite pe TikTok despre o presupusă ambulanță care ar fura copii.

După preluarea pacientului, echipajul a plecat spre Dej. Autosanitara a fost însă blocată de autoturisme, iar mai multe persoane au atacat-o cu pietre și obiecte contondente. Potrivit relatărilor apărute în presa locală și preluate de News.ro, unii dintre agresori ar fi avut bâte și topoare.

O piatră a spart geamul din dreptul conducătorului auto, iar cioburile i-au afectat corneea. În pofida rănii, șoferul a reușit să scoată ambulanța din zona atacului, iar pacientul a fost transportat în siguranță la spital.

Ambulanțierul a ajuns ulterior la Cluj-Napoca și a fost operat de urgență. Medicii estimează că recuperarea sa ar putea dura cel puțin trei luni.
Polițiștii au identificat mai multe persoane care ar fi participat la atac. Trei tineri de 18, 22 și 24 de ani, toți din Recea-Cristur, au fost reținuți pentru distrugere, lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice.

„Ambulanța nu răpește. Ambulanța salvează”

Ministerul Afacerilor Interne a avertizat că, în ultimele zile, pe rețelele sociale au reapărut informațiile false despre așa-numitele „ambulanțe negre” care ar răpi copii.
Unele dintre postări sunt însoțite de fotografii sau înregistrări create ori modificate cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a le da utilizatorilor impresia că privesc dovezi reale.

MAI precizează categoric că în România nu a fost înregistrat niciun caz în care o ambulanță să fi fost implicată în răpirea unei persoane.
Raed Arafat a atras atenția că o minciună distribuită pe telefon a ajuns să trimită un salvator în sala de operație, să pună în pericol un pacient și să scoată temporar din serviciu o ambulanță.

Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, a cerut fermitate maximă din partea instituțiilor competente și a avertizat că sistemul medical are nevoie de încredere, nu de agresiuni alimentate de speculații răspândite în mediul online.

De unde vine mitul „ambulanței care fură copii”

Legenda este mult mai veche decât TikTok, Facebook sau chiar internetul. O documentare realizată de News.ro pe baza presei publicate din 1928 încoace arată că teama de „hoții de copii” a reapărut periodic, de fiecare dată adaptată neliniștilor sociale ale momentului.
În perioada interbelică, copiii ar fi fost răpiți pentru răscumpărare, cerșetorie sau muncă. În timpul războiului, povestea a fost folosită pentru stigmatizarea unor comunități. După instaurarea regimului comunist, răpirile au devenit un instrument propagandistic pentru descrierea „Occidentului decadent”. În ultimele decenii, spaima s-a mutat asupra ambulanțelor și dubelor despre care se afirmă, fără dovezi, că ar transporta copii pentru recoltarea organelor.

1928: Copiii răpiți la marginea Bucureștiului

În iunie 1928, ziarul „Dimineața” relata despre presupuse răpiri de copii la periferia Bucureștiului, în zonele Băneasa și Colentina. O femeie susținea că și-ar fi găsit nepoata într-o șatră și că i s-ar fi cerut 2.000 de lei pentru a o recupera.
Relatarea, construită în limbajul discriminatoriu al epocii, transforma un caz neclar într-o acuzație generală împotriva unei întregi comunități. Ziarul cerea intervenția autorităților și susținea că la marginea Capitalei copiii ar fi fost sechestrați și transformați în obiecte de negociere.
Patru ani mai târziu, publicația „Opinia” din Iași scria despre dispariția a 17 minori la Bacău și despre posibila existență a unei bande organizate. Ipoteza era construită în jurul mărturiilor unei femei care spunea că patru dintre copiii săi dispăruseră în același timp, după întâlnirea cu un necunoscut.
Presa nu prezenta însă probe privind existența rețelei și nici nu punea sub semnul întrebării declarațiile care alimentau panica.

„Bestia” care răpea copiii, inventată pentru vânzarea ziarelor

În 1936, publicația „Tempo” susținea că Bucureștiul ar fi fost terorizat de o „bestie” misterioasă care răpea copii cu vârste sub zece ani.
Relatările vorbeau despre copii ademeniți și trimiși la cerșit, despre dispariții misterioase și despre părinți îngroziți. Un alt ziar, „Capitala”, a demontat însă povestea și a acuzat publicațiile concurente că inventau o amenințare pentru a-și crește vânzările.

Verificările invocate de „Capitala” nu ar fi identificat răpiri sau agresiuni în serie. Presupusa „bestie” era descrisă drept o invenție jurnalistică menită să exploateze cea mai puternică frică a părinților: dispariția propriului copil.

Când zvonurile au devenit arme împotriva unor comunități

În 1941, motivul copilului răpit a fost preluat de publicația religioasă „Oastea Domnului”, apropiată de extrema dreaptă. Povestea era folosită ca metaforă pentru pierderea identității naționale și religioase, prin asocierea romilor cu răpirea și „deznaționalizarea” copiilor români.
După război, în 1946, la Oradea au apărut zvonuri antisemite potrivit cărora evreii ar fi ucis copii creștini. Presa vremii avertiza că aceste minciuni, asemănătoare vechilor acuzații medievale, puteau declanșa pogromuri și atacuri.
Teama pentru siguranța copiilor devenea astfel o armă prin care mulțimile puteau fi instigate împotriva unei minorități. Mecanismul era același care funcționează și în prezent: o poveste imposibil de verificat, o presupusă amenințare asupra copiilor și un grup desemnat drept vinovat.

Propaganda comunistă a mutat „comerțul cu copii” în Occident

În 1956, „Scînteia Tineretului” prezenta traficul de copii drept o „profesie” răspândită în statele capitaliste.
Publicația susținea că mii de copii erau vânduți anual în Statele Unite, în funcție de vârstă și aspectul fizic. Relatările despre dispariții, corupție și muncă forțată erau folosite pentru a demonstra pretinsa degradare morală a Occidentului.
Astfel, aceeași frică a fost scoasă din zona faptului divers și transformată într-un instrument de propagandă politică. Copilul răpit devenea dovada că sistemul advers era lipsit de moralitate și incapabil să îi protejeze pe cei vulnerabili.

Apariția „ambulanței negre” care recoltează organe

Varianta modernă a legendei, în care copiii sunt răpiți pentru organe, s-a răspândit la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Mașina răpitorilor a devenit, în funcție de țară și de perioadă, o ambulanță neagră, o dubă albă sau un vehicul cu însemne medicale false.
În România, povestea a revenit cu regularitate.
În 2006, în școlile din București circulau avertismente despre infractori deghizați în polițiști, călugări sau călugărițe, care ar răpi și ucide copii. Panica a fost amplificată de zvonul că, lângă pădurea Cernica, ar fi fost găsite cadavrele unor minori. Institutul de Medicină Legală a infirmat informația.
În 2010, în județul Mureș se vorbea despre o mașină neagră în care s-ar fi aflat un călugăr și doi medici. Aceștia ar fi răpit copii, le-ar fi scos organele și le-ar fi abandonat trupurile, lăsând bani pe pieptul victimelor. Nu au existat dovezi care să confirme povestea.

Facebook și povestea fetiței găsite în toaletă

În 2015, o altercație petrecută în Parcul Tei din București a declanșat un nou val de panică pe Facebook. Un cetățean chinez a fost acuzat de martori că ar ucide copii, iar povestea s-a transformat rapid într-un scenariu despre o fetiță răpită dintr-un magazin.
Postările susțineau că minora ar fi fost găsită într-o toaletă, după ce fusese tunsă pentru a nu mai putea fi recunoscută. Poliția a anunțat că nu exista niciun asemenea caz.
Un an mai târziu, fotografiile unei autospeciale a Serviciului de Ambulanță, Resuscitare și Descarcerare din Giurgiu au fost prezentate pe internet drept imagini ale unui vehicul care ar răpi copii pentru organe.
Oamenii care încercau să explice că era vorba despre o autospecială reală au fost, la rândul lor, acuzați că fac parte din presupusa rețea.

De la zvon online la vânătoare de oameni

Consecințele unor asemenea povești nu se opresc întotdeauna în mediul virtual. În 2019, zvonurile despre o „dubă albă” care ar răpi copii au provocat atacuri împotriva romilor în suburbiile Parisului.
Mai multe persoane au fost agresate cu bastoane și cuțite, deși poliția franceză anunțase că nu exista nicio răpire care să confirme informațiile răspândite pe internet.
Atacul din Cluj arată că același mecanism poate produce oricând violență și în România. De această dată, ținta nu a mai fost un vehicul misterios sau un personaj inventat, ci o ambulanță reală, aflată în misiune, cu un pacient în interior.
În 1936, o publicație avertiza că „bestia” care răpea copii fusese inventată pentru a vinde ziare. În 2026, aceeași frică, împachetată în clipuri de TikTok și imagini generate cu inteligență artificială, a spart geamul unei ambulanțe și a trimis un salvator în sala de operație.

PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.