„Dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul" Astăzi e ziua lui Ovidiu, poetul exilat la Tomis

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe aici, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin". Acestea sunt cuvintele care stau scrise pe placa din marmură albă, sub statuia poetului Publius Ovidius Naso, unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi antici. Statuia lui Ovidiu, poetul exilat la Tomis, stă şi astăzi în faţa Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, sfidând timpul, intemperiile, nepăsarea noastră. Sfidând şi unele dintre construcţiile din jur, în totală discordanţă cu arhitectura din Peninsulă, zona istorică a Constanţei. Versurile au fost scrise, se pare, chiar de către poet în scopul de a fi trimise, într-o scrisoare, soţiei sale. Traducerea îi aparţine lui Theodor Naum. Statuia din bronz, considerată unul dintre cele mai importante monumente din oraş, a fost executată în 1887, de sculptorul italian Ettore Ferrari. La dezvelirea statuii au participat o mulţime de constănţeni, alături de prefectul de la acea vreme, Remus Opreanu, cel care a iniţiat, de altfel, „Comitetul pentru statuia lui Ovidiu". O replică identică a acestui statui se află în Sulmona, Italia, datând de la 1925.

Cine a fost poetul exilat

Poetul Publius Ovidius Naso (Ovidiu) s-a născut pe 20 martie, 43 î.Hr., în Sulmo, localitate care astăzi se numeşte Sulmona, situată la aproximativ 140 de kilometri de Roma.

În ceea ce priveşte creaţia sa literară, Ovidiu este considerat astăzi unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi Vergiliu. A excelat în forma distihului elegiac, dar şi-a scris „Metamorfozele" în hexametru dactilic. În toamna anului 8 d.Hr., Ovidiu este exilat la Tomis, pe ţărmul Mării Negre, dar motivele exilării sale rămân şi astăzi o inepuizabilă sursă a divergenţelor de opinie. Înainte de exil, Ovidiu a scris „Amores" („Iubiri"), trei cărţi care cuprind 49 de elegii, „Scrisori ale unei eroine", „Arta iubirii", dar şi poeme mitologice, ca „Phaenomena" şi „Metamorfoze". În exil, Ovidiu a semnat „Tristele" şi „Scrisori de la Pontus Euxinus".