Lunga poezie ministerială despre Roșie a ministrului Vosganian a adâncit prăpastia dintre români și USL

Lunga poezie ministerială despre Roșie a ministrului Vosganian a adâncit prăpastia dintre români și USL
 
 
Comisia juridică a Senatului a avizat negativ începerea urmăririi penale a ministrului Varujan Vosganian cerută de procurori. Votul a fost sentimental. S-a votat, secret, cu gândul „dacă o pățesc și eu?”. Votul acesta este opțional, frica declarată, iresponsabilitatea asumată. Cu USL nu va începe niciodată curățenia de toamnă a clasei politice. PDL a făcut-o și o face cu mult, mult, infinit mai mult curaj.
Înainte de a discuta despre cianurarea aurului, clasa politică este obligată să vorbească despre crearea de locuri de muncă prin absorbția banilor europeni și diminuarea evaziunii fiscale pe muncă. Astfel ne îngrijim de generația viitoare.
 
Roșia Montană este cutremurul care a zguduit USL. Un glas poetic s-a mai auzit ieri din prăpastia creată între români și Coaliție: ministrul economiei Varujan Vosganian. Am înțeles din recenta intervenție ironic-publică a domnului ministru Varujan Vosganian că nu-i nimic de făcut cu economia asta a României. Grea povară! Economia bate pasul pe loc, legată fedeleș de interesele avocățești ale familiei Șova și de interesele politice ale USL.  Știm și de ce: pot fi mai ușor de subminat interesele ei naționale.
 
Cele 8 declarații ale ministrului V. Vosganian despre Roșia Montană sunt năucitoare prin incompetență, inconsistență și lașitate:
·        26 mai 2013: Vosganian a mărturisit că este de acord cu exploatarea aurului şi argintului de la Roşia Montană. 
 
·        3 septembrie 2013: Vosganian afirmă că Roşia Montană NU are avizul Ministerului Economiei. Votul său din Parlament depinde de garanţiile de mediu.
 
·        6 septembrie 2013: Vosganian reafirmă că NU s-a numărat printre avizatorii proiectului Roşia Montană. Explică dânsul și punctează direct ROLUL FAMILIEI ȘOVA: Societatea Roşia Montană s-a împărţit în două, iar societatea-mamă Minvest Deva a rămas la Ministerul Economiei, în timp ce Roşia Montană a trecut la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine (DPIIS), care a iniţiat proiectul legislativ, împreună cu Ministerul Mediului şi Ministerul Culturii.
 
·        9 septembrie 2013: Vosganian crede că în chestiunea Roșia Montană membrii Guvernului trebuie să exprime o singură voce. Se subînțelege că cere „solidaritate cu Famiglia Șova”.
 
·        12 septembrie 2013: Vosganian conchide că societatea românească nu are suficiente date privind proiectul Roşia Montană.
 
·        15 septembrie 2013: Vosganian găsește calea și afirmă că experienţa altor state ne poate da soluţia pentru Roşia Montană. 
 
·        26 septembrie 2013: Vosganian acuză procedura de audiere a miniştrilor ca fiind „un pic ciudată”. Recunoaște public că nu deține răspunsurile la întrebările-cheie ale proiectului. 
 
·        27 septembrie: Vosganian despre Roșia Montana: „Aurul nu e ca o conservă, nu are termen de expirare” și cheamă la „disciplina dialogului”. Ministrul Economiei dă explicații publice despre dosarul DIICOT și acuzația de subminare a economiei naționale: „Referatul procurorului e disprețuitor la adresa Senatului, socotește Senatul ca un fel de ghișeu. Senatul trebuie să apere demnitatea instituției și echilibrul puterilor statului”. 
 
Două concluzii se desprind din șirul declarațiilor poetice ale ministrului V. Vosganian despre Roșia Montană:

1. Intervenția este târzie și poetică, venită tocmai de la ministrul prost administrator al resurselor noastre. Ministerul economiei să-i spună ministrului că societatea așteaptă totuși un aviz profesionist și o soluție tehnologică a exploatării aurului prietenoasă cu generațiile viitoare. 

2. Interpelarea mea parlamentară privind cele 10 întrebări-cheie referitoare la Roșia Montană n-a primit un răspuns în termenul legal de 15 zile, dar îmi dau bine seama acum și de ce. Lunga poezie ministerială despre Roșie a lui Varujan Vosganian nu lovește în esența problemei, ci face un lung ocol printre zgomotele politice și sociale. Ministrul are o părere. Ba, nu are! Și dacă o are știe că nu este cazul să se bage într-o dezbatere care-l poate costa capul.
--