Sărbătoarea grâului (Vartolomeu' grâului sau Ziua „învârtejitului”)

Tradiții și obiceiuri identificate și promovate în cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura și tainele pâinii”, derulate de Russenart Communications și Gold Maya.
Ca să fie siguri că Dumnezeu îi va ajuta şi va da rod bun spicelor (grâul fiind ingredientul de bază al alimentului sfânt – pâinea), țăranii au transformat zilele a doi dintre Sfinții mărunți în două sărbători pentru grâu, una în ziua Sfântului Apostol Vartolomeu - Sărbătoarea Grâului sau Vartolomeu' Grâului şi alta de Sfântul Prooroc Elisei – Eliseul Grâului.
Vartolomeu’ grâului este o sărbătoare estivală mai puțin practicată în prezent, fiind semnalată în calendarul creștin-ortodox pe11 iunie drept Sfinții Apostoli Vartolomeu și Varvara, când locuitorii satelor ziceau că „vara se întoarce cu fața la iarnă”.
 
Cu timpul, în lumea tradițională acești sfinți au fost „convertiți” de biserică ca protectori ai domeniilor agrare și ai animalelor iar Sfântul Apostol Vartolomeu a devenit Sărbătoarea Grâului, o sărbătoare vegetală respectată
 
Țăranii credeau că 11 iunie este o zi a „învârtejitului” (învârtirii) lucrurilor ca urmare a scăderii zilei astronomice când „ziua se învârtea către noapte” considerand că este o zi când soarta recoltelor, a celor păioase în general, depinde de „învârtoșeala bobului de grâu”, a coacerii plantelor.
Conform informațiilor culese de etnograful Marcel Lapteș, atunci „venea popa în holdă și sfințea semănăturile de grâu ca să nu rămână boabele seci, iar în holdele de porumb
să nu se sucească frunzele”.
 
Din acest motiv Sărbătoarea grâului cuprindea o serie de interdicții de muncă care se adresau în egală măsură bărbaților și femeilor. Bărbatului i se interzicea cositul, înjugarea vitelor la plug, transportul cu căruța, prășitul, baterea parilor în pământ, cioplitul și ziditul, munca la pădure.
 
Femeile aveau interdicții casnice: tors, cusut, țesut și alte activități în gospodărie că „li se vor suce gâtu' și mânurile”.
 
La fel, conform credinței populare, cei care vor lucra la camp „or avea holdele batute de grindină de Sf. Vartolomeu”
 
În satele de pe Valea Mureșului, femeile se fereau de lucrul de mână, pentru a nu se „întoarce bolile de vară în cășile unde-or mai fost și ca să nu aibă holdele de cucuruz uscate de arșiță și vânt”.