Poezia zilei Utrenia - Irina Lucia Mihalca

 Utrenia
 
 Pulsiunile unei noi lumi îți înrourează dimineața,
 într-o armonie cosmică. Ca o rugăciune, 
 o lumină tămăduitoare străbate 
 prin cerul nesfârșit, 
 distanțe, inimi, gânduri,
 în adevărurile simple ale vieții.
 Un sunet al timpului!
 Cuvântul, e și în noi, și în afara noastră. 
 Cu fiecare vers te purifică. 
 Universul, triada: cer, ape, pământ!
 
 Odată cu sunetele miraculoase, de o frecvență înaltă, 
 ce pătrund în tine, înflorind în cuvânt, 
 un înger hermeneut 
 îți adeverește 
 că ești un fir unic, 
 de neînlocuit, în tapiseria vieții.
 Lumina ei îți dă viață. E însăși poezia!
 
 O taină se scrie în sânge! 
 Pâinea este tăiată și împărțită, odată cu vinul băut cucernic.
 E-acolo cu tine, în fiecare moleculă, în fiecare gând,
 în dorința mâinilor de a-i mângâia trupul,
 în dorința buzelor de a-i depune,
 peste tot, sărutări,
 ca un tatuaj al dragostei purtate.  
 Un univers este Ea!
 Litie evanghelică, poemele ei!
 
 Cu nerăbdare aștepți orele să treacă.
 Aura ei arde și contopește, până la fuziune, 
 ființe și lucruri, 
 trăiri, sentimente, emoții,
 imposibil de redat în versuri.
 În palmea ei
 îi vei așeza toată viața.
 Cu ochii închiși îi știi chipul,
 din memorie o poți desena, 
 dar niciun creion, nicio daltă
 și nicio pensulă nu-i vor putea transpune
 lumina ce străbate totul. 
 
 Pereții de plută ai destinului nu-ți mai pot răspunde.
 Acum crezi că, prea târziu, ți-a fost sortit 
 să ajungi
 la masa festivă a fericirii. 
 În gol navighezi.
 Fiecare clipă își are o șansă.
 
 De pe cuprinsul lumii, vânturile s-au oprit,
 valurile au amuțit, 
 planeta și-a încetinit ritmul. 
 Ascultă liniștea! Taci și ascultă!
 În acea tăcere înaltă,
 un răspuns vine pentru tine.
 În interiorul sunetului e o poartă spre cer.
 Acum poți găsi drumul de întoarcere.
 
 Niciodată nu-i prea târziu 
 să înveți sensul,
 înțelesurile Luminii și ale Cuvântului!
 
 17 septembrie 2017