Registrul internaţional român al navelor maritime, la debut

Un act normativ aprobat de Guvernul României, anul trecut, la sfârşitul lunii august, OG 12/ 2012, privind trasportul maritim şi pe căile navigabile interioare, produce efecte benefice chiar înainte ca legea votată de Parlamentul României, pe 14 martie 2013, pentru intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de guvern, să fie promulgată de preşedintele României.

Se întâmplă astfel că după 16 ani, prin completarea şi modernizarea legislaţiei navale româneşti, vom înmatricula sub pavilion românesc, în următoarele două trei zile, prima navă deţinută de un armator german – port containerul “Hispania”, de 21. 000 tdw.

Acest lucru a fost posibil prin reintroducerea în legislaţia română a prevederii privind înfiinţarea Registrului internaţional al navelor maritime. Potrivit legii în vigoare dreptul de a arbora pvilionul românesc se acordă persoanelor fizice şi juridice străine, care au cetăţenia UE sau aparţin unui stat UE ori spaţiului economic european, cu domiciliul sau reşedinţa în România. De asemenea, legea actuală prevede că navele, pentru a primi dreptul de arborare a pavilionului românesc urmează procedurile pentru înmatriculare în Registrul internaţional maritim, ţinut de Autoritatea Navală Română.

Cu alte cuvinte, practic Autoritatea Navală Română, ca instituţie în subordinea Ministerului Transporturilor, ţine registrele navelor maritime, atât pe cel naţional cât şi internaţional şi pentru navele de pescuit şi administrează regimul pavilionului naţional care se acordă acestor nave, în numele statului român. Intenţia lăudabilă şi meritorie a Ministerului Transporturilor, de creare a cadrului legislativ pentru atragerea navelor maritime ale armatorilor străini, sub pavilion românesc, este justificată de altfel în expunerea de motive ce a stat în spatele actului normativ. Ca efect imediat s-a urmărit: “(…) creşterea nivelului de reprezentare a statului român pe mările şi oceanele lumii (…), un impact pozitiv asupra bugetului de stat consolidat, (…) creştrea nivelului de protecţie socială şi a locurilor de muncă pe nave sub pavilion românesc, pentru personalul navigant (…)”.

Ca să aibă efect, legea în sine, dincolo de expunerea de motive ar fi trebuit să fie susţinută şi alte acte normative şi prevederi legislative conexe care să creeze cadrul juridic atractiv pentru armatorii străini dar şi prevederi imperative pentru angajarea navigatorilor români, tot după modelul statelor europene. Dar din păcate aceste prevederi, care să facă viabil, atractiv şi eficient economic, Registrul internaţional român al navelor maritime, lipsesc deocamdată.

 
Mai mult, reprezentanţii Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), confirmă că au fost consultaţi în elaborarea noii legislaţii dar că nimic din ceea ce au sugerat în discuţiile cu reprezentantul ministerului, nu a fost preluat, atfel încât să de regăsească minime facilităţi de angajare a navigatorilor români, la bordul vaselor străine înmatriculate sub pavilion românesc. Cât despre reprezentanţii armatorilor români, ei spun că au aflat despre modificarera legii pavilionului naţional, doar din presă.

Sursa AICI