Dobrogea TV Cum se transformă România în Sahara

Clima în România se schimbă, încet, dar sigur, iar în viitorul apropiat nu este exclus să avem fenomene meteo de neimaiginat acum.
Răzvan Popescu Mirceni, directorul coordonator al Oceanic Club, un ONG cu un istoric de 22 de ani, a declarat, la Dobrogea TV, că a atras atenția, în trecut, asupra pericolului schimbării climatice. ”Acum mulți ani, atrăgeam atenția că în Europa ar putea ajunge specii de insecte cu un impact real, inclusiv asupra sănătății oamenilor. Trei ani mai târziu era semnalată apariția țânțarului Anofel, în sudul Italiei, iar șase ani mai târziu ne-am atins de West Nile, chiar și noi aici, în România”, spune el.
Modificările capătă o amploare din ce în ce mai mare. Popescu Mirceni explică și cum s-a ajuns la acest lucru: ”Dacă până acum aveam o zonă tampon, în care tot ceea ce înseamnă elemente de genul dioxid de tampon erau stocate - și această zonă tampon era pădurea – aceasta este din ce în ce mai puțină. Toată lumea se concentrează în momentul de față pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon, în loc să se concentreze către extinderea suprafețelor împădurite, căci lucrul acesta poate să rezolve realmente cazul”.
Poluarea umană, o pistă falsă
Răzvan Popescu Mirceni a mai spus un lucru mai puţin plăcut pentru cei care se direcţionează strict pe campanii de reducere emisiilor de carbon. ”Dacă facem un calcul cât dioxid de carbon și gaze similare cu efect de seră emite toată activitatea umană (industrială, transporturi, zootehnie) versus cât se emite în mod natural, prin procese de descompunere la nivelul zonei ecuatoriale, la nivelul Siberiei, chiar, prin procese de vulcanism (aduceți-vă aminte erupția vulcanului din Islanda, de acum câțiva ani de zile), o să observăm că tot ceea ce emite activitatea umană înseamnă 5% din total. Noi, dacă dispărem mâine de pe Terra, cu toată activitatea noastră, reducem emisia de dioxid de carbon cu 5%”. În opinia sa, oamenii nu țin cont de ce a spus, acum 200 de ani, chimistul și filosoful francez Antoine Laurent de Lavoisier: ”nimic nu apare, nimic nu dispare, totul se transformă”. Acest lucru se întâmplă în momentul de faţă: oamenii taie pădurea, iar carbonul care era stocat în acele plante se află în atmosferă, cu alt rol. Jumătate din pădurea ecuatorială a dispărut, în ultimii 40 de ani.
Concluzii sumbre
Fenomenul este abia la început și pare ireversibil. Ce urmează? ”Se va accentua cu siguranță amplitudinea fenomenelor. O furtună va putea deveni cu siguranță un uragan”, spune directorul Oceanic Club. Soluții reale nu există, pentru că nu sunt profitabile. ”Din păcate, împăduririle nu aduc bani pe termen scurt. Economic, nu prea există motivații pentru un efort real şi eficient de împădurire”, a conchis Răzvan Popescu Mirceni.

Sursă foto: http://wallpaperich.com