Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
01:10 07 05 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Astăzi este Ziua Mondială a Salutului. De unde acest obicei și care este semnificația zilei? (video)

ro

21 Nov, 2014 04:46 4358 Marime text
Ziua mondială a salutului (World Hello Day) este o inițiativă lansată, în 1973, de frații Brian și Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, pe considerentul că salutul este o formă elementară de acțiune interumană și un pas important spre realizarea păcii și înțelegerii între oamenii de rase, naționalități, religii diferite.

Serbată prima dată în contextul conflictului dintre Egipt și Israel, din octombrie 1973, a constituit, inițial, o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

De Ziua Mondială a Salutului sunt organizate numeroase demonstrații la nivel mondial, pentru a sublinia importanța comunicării în menținerea păcii. Astăzi, această zi este celebrată în aproximativ 180 de țări, prilej cu care oricine poate adresa scrisori liderilor politici pentru a-i încuraja în acțiunile pe care le întreprind în soluționarea pașnică a unor conflicte.

Salutul este esențial în stabilirea unor relații cu cei din jur, fiind prima manifestare de curtoazie cu care întâmpinăm pe cineva. Formulele de salut s-au diversificat în timp, iar poziția corpului, mimica și ținuta îi completează sensul.

În codul bunelor maniere ni se specifică cum este corect să salutăm. În orice împrejurimi, bărbatul salută primul femeia indiferent dacă aceasta este mai tânără ca el. Însă, o femeie mai tânără va saluta întotdeauna o femeie mai în vârstă. Cei mai în vârstă trebuie să fie salutați de către cei mai tineri, cel inferior din punct de vedere profesional îl salută pe cel superior. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toți, iar cei care însoțesc persoana respectivă trebuie să salute la rândul lor. Este politicos să răspundem oricărui salut iar strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueze scurt și ferm.

Pe vremuri, a saluta însemna a-i face cuiva o urare, a-i dori ceva de bine. 'Nu te mai salut' era perceput mai ceva ca o înjurătură. La sate, mai ales, a nu saluta un drumeț înseamnă a-i demonstra că nu vrei să-l recunoști, că ești supărat pe el.

Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere și datează din vremea primelor dinastii chineze. Oamenii de rând trebuiau să își acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei își are originea salutul militar. În vremea romanilor, 'Ave Cezar!' era însoțit și de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, brațul neînarmat simbolizând pacea și prietenia. În epocile cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutarea mâinii înmănușate.

La nivelul întregii planete, forma de salut este influențată de varietatea de culturi, salutul având diferite semnificații. În Tibet, de exemplu, este foarte politicos sa scoți limba atunci când întâlnești pe cineva prima oară. Japonezii se înclină, iar britanicii spun doar 'bună ziua' și își dau mâna. În schimb, francezii, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji, atât la sosire, cât și la plecare. În Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng. În Cambodgia se lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.


Formule de salut

'Bună' așa se salută, în prezent, bucureștenii. Ardelenii spun 'servus', dar nu toți. În Cluj, Sibiu, Banat, se folosește 'ciau' sau 'ceau'. Maghiarii spun 'servus tok' și răspund 'szia!'. În România, forma de salut diferă în funcție de zonele geografice, ea suferind în decursul timpului și anumite modificări.

Adolescenții mai folosesc și formule de salut: Salve!, Salutare! Salut! Noroc! Pa! Te sărut! Hai, te-am pupat! Salut, bărbate!, Hai, pa! sau, recent importatele de pe Internet: Hi, Hi all, Sal, Hello, Ahoy, See ya. 'Bună ziua', 'La revedere', Sărut-mâna' aproape au dispărut dintre formele românești de salut. În mediile educate, a prins teren englezescul 'How do you do?'. Întrebarea 'Ce mai faci?' sau 'Cum îți merge?' este deja o formulă de politețe fără pretenția de a pătrunde efectiv în treburile altuia.


Mai folosim și saluturi religioase: Doamne ajută!, Domnul cu tine! și 'Hristos în mijlocul nostru!' un salut vechi, de care puțină lume mai știe, și la care se răspunde 'Este și va fi mereu!'. Folosind formule specifice anumitor sărbători creștine 'Hristos a înviat!' îl rostim din ziua de Paște și până în ziua de Ispas. Se răspunde cu 'Adevărat a înviat!'. În ziua Înălțării, ortodocșii se salută cu 'Hristos s-a înălțat!', și se răspunde 'Adevărat s-a înălțat!'.

Pe alte meleaguri întâlnim salutul, astfel: Konnichi wa (japoneză), Jambo (swahili), Ni hao (chineză), Bonjur (franceză), Ciao (italiană), Ahoj (cehă), Hej (daneză), Șalom (ebraică), Saluton (esperanto), Hallo (germană), Olá (portugheză), Zdravstvuitie (rusă), Al Salaam a' alaykum (arabă), Merhaba (turcă).
Trebuie făcută precizarea că Obiectivul celor care sărbătoresc această zi este să salute celo puţin alţi 10 oameni.
Sursa text: agerpres
Sursa foto: letsgreet.blogspot.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii