A avut origini românești A murit Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și supraviețuitor al Holocaustului

Scriitorul și filosoful american de origine română Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a încetat din viață astăzi. Un purtător de cuvânt al Yad Vashem (Memorialului Victimelor Holocaustului) a confirmat decesul celebrului scriitor american, fără să ofere alte detalii și a fost preluat de AFP.
 
Potrivit cotidianului New York Times, Elie Wiesel a decedat la domiciliul său din Manhattan la vârsta de 87 de ani.
 

”Elie Wiesel s-a stins din viață în urmă cu câteva ore", potrivit purtătorului de cuvânt al Memorialului, Simmy Allen.

 

Într-un comunicat, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a salutat memoria acestuia, subliniind că a fost o "rază de lumină și un exemplu de umanitate care credea în bunătatea omului. Israelul și poporul evreu plâng cu tristețe moartea lui Elie Wiesel. De-a lungul anilor sumbri ai Holocaustului, în cursul cărora ne-am pierdut șase milioane de frați și surori, Elie Wiesel a fost o rază de lumină și un exemplu de umanitate care credea în bunătatea omului".

 
Wiesel a străbătut întreaga lume pentru a perpetua memoria Holocaustului.

Elie Wiesel a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.
 
Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet, județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. Orașul Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%.
În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraică. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană.[10] După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz.
 
Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în «Marșul Morții» (Todesmärsche) spre lagărul Buchenwald. În urma acestui marș, tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit - la 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană - grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vărsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident[11]. Ulterior, și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea) într-un orfelinat francez (vezi filmul biografic "Elie Wiesel Goes Home" regizat de Judit Elek și comentat de William Hurt, ISBN #1-930545-63-0). Din 1948 a început să studieze literatura, filosofia și psihologia la Sorbona, Paris. S-a întreținut lucrând ca dirijor de cor și profesor de ebraică, a publicat în jurnalele franțuzești L'Arche și Israeli Yediot Ahronot.
 
Astăzi, cei trei frați locuiesc în America de Nord - Bea, în Montreal - Canada.
 
Prima lucrare a lui Elie Wiesel a fost 'And the World Remained Silent' (900 de pagini), scrisă inițial în Idiș și publicată la Buenos Aires, Argentina (1954), carte de memorii, care după doi ani a apărut într-o formă restrânsă (127 pagini), în franceză, cu titlul ”La Nuit”. Versiunea în engleză a memoriilor, a publicat-o în 1995, sub titlul ”All Rivers Run to the Sea”.
 
După 1963 s-a stabilit în SUA, unde a predat științele umaniste la Universitatea din Boston și a scris pentru un jurnal de limbă idiș ”Jewish Daily Forward”. A publicat numeroase lucrări: studii iudaice, cărți despre Holocaust, eseuri politice și religioase.
 
A fost numit președinte al Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA (inițial s-a numit Comisia prezidențială pentru Holocaust) de către președintele Jimmy Carter (1978), iar în 1995 a fost medaliat de președintele Ronald Reagan pentru realizările sale. A primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
 
Elie Wiesel a vizitat România în 1964 și în iulie 2002. A fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național 'Steaua României', în grad de Mare Ofițer. De asemenea, a primit din partea președintelui Academiei Române, Eugen Simion, însemnele academice pentru calitatea de membru de onoare al acestei instituții (ales la 6 iunie 2001).
 
În 2007, Editura Trei i-a publicat volumul 'Nebuna dorință de a dansa' (Paris, 2006, cu titlul 'Un désir fou de danser'), în traducerea lui Doru Mareș. În 2008, a publicat cartea 'Le cas Sondenberg'.
 
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România îi poartă numele, iar cu ocazia vizitei sale în România a fost inaugurată, în orașul natal, o casă-muzeu, ”Elie Wiesel”.
 
După 65 de ani, la 5 iunie 2009 Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela Merkel.