Ne vorbeşte părintele Arsenie Papacioc despre viaţa duhovnicească. Cum trebuie să procedezi când te cuprinde deznădejdea pentru păcate?

Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea, caci te simti murdar de pacate?

- Un om duhovnicesc nu poate spune niciodata ca nu este pacatos. Se vede mai pacatos decat toti, dar face si fapte pe pocainta, se duce la manastire. Dispretul acesta fata de tine s-ar putea, de fapt, sa fie o autentica smerenie. Dar sa nu te diluezi in asa hal, incat sa nu mai ai nadejde de mantuire. Daca te dispretuiesti pe tine, asta insemna deja o mare biruinta. Insa sa nu te dispretuiesti in comparatie cu altii. Nu este bine! Se poate sa fie o mandrie ascunsa. „Nu sunt la nivelul lui cutare!" Dar ce ma intereseaza lucrul acesta? Eu raspund la nivelul pe care ii am eu. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fie­care pahar daca este plin, este desavarsit.

La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepasator, care sta pe loc. Care sta si asteapta sa vie nu stiu ce.

-Sunt crestini care nu-si doresc slava desarta. Totusi, atunci cand apare ispita slavei desarte, se vad biruiti de aceasta patima. Daca ii prinde moartea in aceasta stare pot sa aiba nadejde de mantuire.

www.razbointrucuvant.ro