De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
15:07 17 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

De 15 ani, aduc zâmbete şi speranţă de pe „Tărâmul Făgăduinţei” la Constanţa

ro

04 Jul, 2015 00:00 1036 Marime text


În anul 2000, au părăsit Tărâmul Făgăduinţei pentru o nouă provocare: România. De atunci, s-au scurs 15 ani frumoşi, petrecuţi în mijlocul românilor şi în folosul celor mai puţin norocoşi dintre noi. Împreună cu voluntarii de aici, au organizat în tot acest timp numeroase activităţi menite a aduce un zâmbet pe feţele acelor semeni de-ai noştri greu încercaţi de soartă. Aşa cum le place să spună, ei sunt mesagerii lui Dumnezeu, mesageri ai binelui, care aduc speranţa şi curajul în sufletele celor care au nevoie de ajutor. Satisfacţia cea mai mare o cunosc atunci când constată că viaţa celor pe care îi ajută se schimbă câtuşi de puţin în bine. Ei sunt Asociaţia „United Hands România“.

„Am găsit un popor a cărui ospitalitate şi căldură ne-au copleşit. Am văzut cât de mult au avut aceşti oameni de suferit de pe urma comunismului şi cum se luptă pentru a se ridica. Acest popor avea nevoie de multe, astfel că am decis să înfiinţăm propria noastră fundaţie pentru a realiza tot ce era necesar”, ne-a povestit Renee Crossman, vicepreşedinte al Asociaţiei „United Hands România“, atunci când am provocat-o la o incursiune în istoricul legăturilor ei cu ţara noastră. Întrebând-o cum a ajuns să se implice în activităţi caritabile în România, Renee Crossman s-a întors undeva în urmă cu 32 de ani, atunci când, împreună cu soţul ei, Tim, au început să muncească în folosul semenilor lor.

India şi Pakistan, lecţii de viaţă


„În anul 1983, eu şi soţul meu, Tim, am primit o solicitare specială, şi anume să îi ajutăm pe cei care sunt mai puţin norocoşi. Acest lucru presupunea să părăsim Statele Unite cu cei doi copii foarte mici ai noştri şi să pornim spre sudul Indiei, acolo unde am pus bazele primului nostru proiect umanitar. Timp de cinci ani, munca noastră a dat roade, i-am ajutat pe cei mai săraci dintre săraci şi i-am învăţat pe studenţi să contribuie la schimbarea societăţii lor. În anul 1989, am plecat spre Karachi, în Pakistan, acolo unde am pus bazele unui alt proiect, SOS Children’s Village, prin intermediul căruia am făcut terapie cu muzică şi teatru pentru copii cu Autism şi Sindromul Down“, ne-a spus Renee, care consideră că perioada petrecută în India şi în Pakistan a însemnat foarte mult pentru familia ei, care, între timp, se mărise. „Am fost norocoşi că lucrăm în India şi în Pakistan la vârste atât de fragede. Acest lucru ne-a permis să învăţăm atât de multe lecţii de viaţă... am învăţat să ne adaptăm la fiecare ţară în parte, să ne raportăm la oameni din toate categoriile sociale, să fim modeşti şi să învăţăm de la localnici. Aceste deprinderi de viaţă nu pot fi învăţate din cărţi, ci doar prin intermediul eforturilor de zi cu zi, de la inimă la inimă şi intrând în contact direct cu oamenii“, este de părere Renee Crossman.

Cutremurul din 1999 - „Atunci am văzut adevărata faţă a poporului turc“

Anul 1995 aduce o nouă provocare pentru soţii Crossman şi familia lor. Aveau să înceapă un nou proiect, de data aceasta la Istanbul, în Turcia. Aici, ei s-au implicat în donarea de alimente, săptămânal, la un azil de bătrâni, orfanilor şi unei case de copii ai străzii. Renee a continuat şi lecţiile săptămânale de muzică şi teatru cu copii cu autism şi Sindromul Down din Beşiktaş, dar şi să-i ajute pe pacienţii bolnavi de cancer de la Spitalul Cerrahpaşa. Proiectele umanitare de la Istanbul au avut un impact deosebit, astfel că în cadrul unui amplu proiect de strângere de fonduri s-a reuşit colectarea sumei necesare pentru deschiderea unei secţii noi, pentru copii, la Spitalul Cerrahpaşa.

Cutremurul din 1999 i-a prins pe Renee şi Tim în Turcia. Misiunea lor a căpătat o nouă dimensiune. „Atunci a fost momentul când am văzut adevărata faţă a poporului turc. Ştiam deja că sunt generoşi şi ospitalieri, dar când a trebuit să depăşim această situaţie de urgenţă, au manifestat grijă şi dăruire la o dimensiune cu totul nouă“, dezvăluie interlocutoarea noastră.

România anului 2000


Şi astfel, Renee ajunge cu impresionanta sa poveste la anul 2000 şi la noua provocare: România! Odată înfiinţată Asociaţia „United Hands România“, şi în ţara noastră au ajuns peste 30 de transporturi umanitare, cu haine noi, încălţăminte, lenjerie de pat, jucării, materiale educaţionale, echipamente medicale, consumabile, echipamente dentare şi accesorii, produse alimentare şi multe, multe alte bunuri. Renee spune că mai importantă decât hainele oferite şi de care aveau nevoie numeroşi oameni cu posibilităţi materiale reduse din Constanţa şi din mediul rural înconjurător a fost asigurarea, în parteneriat cu medicii de la un spital privat din Constanţa, a unor consultaţii gratuite. S-au efectuat teste Papanicolau gratuite, dar şi consultaţii în rândul copiilor şi bătrânilor. Pentru cazurile care necesitau tratament, Asociaţia „United Hands România“ a identificat sponsori pentru asigurarea medicamentelor. Aceeaşi asociaţie condusă de Renee Crossman a reuşit mai apoi să strângă banii necesari pentru amenajarea unui loc de joacă pentru Centrul de plasament „Delfinul“ de la Agigea. Se întâmpla în 2009.

Şi în România, Renee a reuşit să mobilizeze mediul de afaceri şi să îi determine pe cei cu posibilităţi materiale să îşi unească forţele pentru a-i ajuta pe semenii lor mai puţin norocoşi. Îi place să spună că reuşita proiectelor Asociaţiei „United Hands România“ se datorează în mare măsură acestor oameni cu suflet mare care se numesc sponsori în mod generic şi care au răspuns de fiecare dată apelurilor sale.

Militarii de la Black Sea Rotational Force, parteneri de nădejde

De cinci ani, parteneri de seamă ai Asociaţiei „United Hands România“ sunt şi militarii americani de la Baza „Mihail Kogălniceanu“, mai exact puşcaşii marini de la Black Sea Rotational Force. Ei participă frecvent la activităţile organizate de asociaţie, aducând bucurie în sufletele copiilor.
Aşadar, Asociaţia „United Hands România“ s-a evidenţiat în rândul organizaţiilor non-guvernamentale din zona Dobrogei, misiunea acesteia fiind de a oferi sprijin umanitar şi asistenţă socială în mediul rural, dar şi de a veni în ajutorul copiilor mai puţin favorizaţi aparţinând centrelor de plasament din judeţul Constanţa. În prezent, reprezentanţii asociaţiei coordonează activităţile a 12 centre din oraş şi din împrejurimi, care au fost incluse în programe, alături de voluntari.

Privind la cei 25 de voluntari care activează în cadrul Asociaţiei „United Hands România“, Renee Crossman se bucură nespus să constate că ori de câte ori este nevoie de ei, sunt prezenţi şi se implică, astfel încât activităţile organizate de ei să fie pe deplin reuşite. Un aspect deloc de neglijat este faptul că voluntarii provin din diferite medii etnice şi religioase, ceea ce, aşa cum spune şi Renee Crossman, ajută asociaţia să ajungă în cât mai multe comunităţi, reunind astfel tot mai mulţi oameni în jurul unui scop umanitar comun: acela de a împărţi iubire şi prietenie semenilor mai puţin norocoşi.

Ti-a placut articolul?

Comentarii