Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
15:26 21 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieții. Marii artişti ai Constanței (XXVl) (galerie foto)

ro

26 Dec, 2016 00:00 3768 Marime text
Compania Oleg Danovski a reprezentat însăși viața ei de artist. Șansa de a simți gustul bucuriei, de a-și pune amprenta pe rolul visat, dorința de a fi la înălțimea așteptărilor Maestrului. Este fragilă, cu un trup delicat de ”lebădă” care știe să facă din mișcările acestuia artă, idee, creație. Monica Cherecheș este însă fragilă doar pe scenă, când se transpune în personajele pe care le interpretează. Altminteri degajă putere, forță, perseverență și fidelitate. A rămas alături de partenerul ei de viață și scenă să lupte pentru cauza baletului constănțean. Chiar și atunci când nimeni nu mai credea că se poate ei doi nu s-au lăsat. Astăzi adună premii și laude pentru tenacitatea cu care au reușit salvarea baletului.

S-a născut la Mediaș, a făcut balet ca orice copil motivat de familie să aibă pentru mai târziu o ținută elegantă, apoi a fost selectată pe când avea 9 ani pentru liceul de coregrafie din Cluj. Apoi a fost transferată la București. Din totdeauna i-au plăcut dansul, muzica, mișcarea pe muzică. Astfel își stimula creația, imaginația. Cu o mare ambiție de a nu renunța, a absolvit liceul de coregrafie de la București, în 1980, la clasa Luminiței Dumitrescu, prim balerină la Opera națională. Mult mai târziu, ca o împlinire pe care și-o doriseră împreună a urmat alături de Horațiu cursurile Facultății “Gheorghe Dima” din Cluj, specializarea Artele spectacolului. Pentru toată activitatea sa scenică a fost răsplătită cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria D “Arta spectacolului” și cu Premiul de excelență pentru întreaga carieră.
 
La examenul de bacalaureat, în comisie a fost și Oleg Danovski. ”Atunci m-a invitat Maestrul să vin la Constanța. I-am răspuns: să mă gândesc. Aveam și oferta Operei române unde făcusem deja practică, cunoșteam repertoriul. Am ales Opera, și am jucat aici timp de doi ani, dar în București nu aveam buletin, ci doar o viză de flotant. Hotărârea a fost luată când maestrul Danovski m-a invitat în turneu în America cu trupa lui nouă. După turneu am venit la Constanța. Prima întâlnire cu Maestrul a fost categorică. Mi-a spus: dacă ai venit, sper că nu ai de gând să pleci. Și am rămas. Din ianuarie 1982 și în prezent. Treizeci și cinci de ani de carieră artistică”.

Compania Oleg Danovski a reprezentat însăși viața ei de artist. Șansa de a simți gustul bucuriei, de a pune amprenta pe rolul visat, dorința de a fi la înălțimea așteptărilor lui Danovski. A dansat în mii de spectacole, au fost ani după ani cu câte 4, 5 luni de turneu, fără dublură, seară după seară. ”Maestrul a avut mare încredere, el m-a pus în valoare, iar eu i-am pus în valoare creația. Teatrul acesta a fost viața mea”.
”Privește-i mâinile că sunt aripi! Aripi de lebădă, se mândrea cândva Maestrul către reporter. Se bucură de această mărturisire a noastră și ne spune pe nerăsuflate povestea ei cu ”Lacul lebedelor”. ”La Festivalul internațional al baletului de la Siracuza trebuia să ne prezentăm cu două spectacole, printre care și ”Lacul lebedelor”, in care trebuiau să joace doi invitați din Germania. Cu câteva ore înainte de spectacol mă cheamă Maestrul și-mi spune că trebuie să intru în rolul principal, Odette-Odille. Invitații nu au mai putut veni și spectacolul trebuia prezentat oricum în festival. Nu repetasem niciodată, doar aveam o imagine mentală a rolului. Am intrat pe scenă și am făcut ce trebuia. La sfârșit, după ropotele de aplauze, cu publicul în picioare, am fugit în cabină și am plâns de emoție. Vă dați seama ce miză mare fusese pusă în joc. Ce riscase Maestrul și ce bine s-a simțit că nu l-am dezamăgit!”

Monica, alături de Horațiu, s-au perfecționat mereu. Trei ani consecutiv, stagiu de vară la Academia de Dans din Ludwigshafen-Germania, în 2003, un stagiu de vară la Academia de Dans "Forza et Costanza" din Brescia-Italia, în 2005 stagiu de vară la Şcoala de dans "Pierre Tavernier" din Atena-Grecia. Începând cu anul 1987 până în 1993 Monica a fost maestru de balet la Lotul Naţional Olimpic de gimnastică ritmică şi artistică din România.
A făcut asistență de coregrafie la montarea spectacolului ”Cei trei muşchetari" în regia și coregrafia lui Germinal Casado-Germania. A lucrat cu Gigi Căciuleanu, Ion Tugearu, Ingrid Szell-Germania, Sergiu Anghel, Igor Kosak, Ghiorghi Kovtun, Atilas Silvester, Horatiu Cherecheș, Mihail Babuska. Germania, Franţa, Olanda, Elveţia, Belgia, Turcia, Taiwan, China, Israel, Rusia, Italia, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Louxembourg, Grecia, Bulgaria, Polonia, Serbia, Canada, Spania…
A trecut prin toate momentele de criză ale teatrului: de la desființare la șomaj, fără salarii, dar a fost încăpățânată, plăcându-i să meargă până la capăt.

”A venit criza culturii constănțene din 2004 când s-au desființat instituțiile profesioniste. Maestrul înainte de a muri îmi spusese: ”Schelățel, voi muri și nu știu cui las tot ce-am produs. Așa mă dezmierda el. Și așa încredere avea în mine. Din păcate, nu s-a putut salva nimic. Sigur, noi nu mai suntem ceea ce a fost trupa Danovski. Noi suntem acum altceva. Evoluția baletului a fost spectaculoasă, cerințele sunt altele. Noi nu trăim în umbra lui, ci ne-am dezvoltat pe forțele noastre. Stilul nostru este diferit de al Maestrului. Cu mare regret ne întrebăm însă: ce-a rămas după el? O jumătate de stradă și un nume pe firma teatrului nostru. Este o mare rușine că strada căreia i s-a dat numele Maestrului nu este inscripționată decât pe o parte, căci cealaltă parte a străzii are un alt nume. De tot râsu plânsu. Acum nu se mai dansează nimic din opera danovskiană. Intenția noastră a fost să găsim amiabil calea de a păstra în repertoriul teatrului câteva lucrări monumentale marca Oleg Danovski ca să rămână în istoria dansului românesc, precum Rapsodia română, Mandarinul miraculos sau Carmen, care acum stau într-un sertar. Nu s-a găsit înțelegere, este dreptul moștenitorilor. Dar a pierdut cultura națională.”

Monica Cherecheș este de aproape patru ani Directorul Direcției de balet a Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski”. Conduce o companie de 50 de dansatori, la aceeași dimensiune ca trupa Danovski. O companie multinațională care a renăscut, dovadă premiile luate la Galele operelor naționale, publicul numeros care umple sala la spectacolele de balet, repertoriul bogat, faima pe care a câștigat-o. Se simte împlinită, motivată, consecvent luptătoare pentru cauza baletului național. Pentru frumosul care se răsfânge în clipe de sublim în sufletele spectatorilor.

Ti-a placut articolul?

Comentarii