Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:15 17 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXV) (galerie foto)

ro

22 Dec, 2016 00:00 3959 Marime text

Recent, pe podiumul Galei Premiilor Operelor Naţionale, aflată la a patra ediţie, numele Cherecheş a răsunat de cele mai multe ori. Premiul pentru Horaţiu Cherecheş, cel mai bun coregraf pentru spectacolele „Crăiasa zăpezii” şi „Enesciana”, premiul pentru „Enesciana” - cel mai bun spectacol din creaţia românească, regia şi coregrafia Horaţiu Cherecheş. „Crăiasa Zăpezii”, au decretat criticii de specialitate, severa comisie de jurizare, este cel mai bun spectacol de balet din ţară care se joacă în prezent. Anul trecut, la aceeaşi Gală a Premiilor Operelor Naţionale, a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol de balet al stagiunii 2015 - „Romeo şi Julieta” şi Premiul „Cel mai bun coregraf de balet clasic” al stagiunii 2015.
 
Acestor distincţii li se adaugă cele aflate deja în palmaresul artistului: Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria D - „Arta spectacolului”, Premiul de excelenţă pentru întreaga carieră.

I-am vizitat în apartamentul deja pregătit pentru sărbătorile de iarnă. Peste tot atârnate diverse „nimicuri” colorate, fiecare cu semnificaţia sa. O atmosferă caldă, de învăluitoare dragoste şi bună dispoziţie, de creaţie şi pedanterie gospodărească. Monica şi Horaţiu Cherecheş, doi mari coregrafi ai Constanţei, dar şi ai ţării. Un cuplu care, pe scenă, reuşeşte performanţe greu de egalat. Cariere artistice care s-au clădit pe tenacitate, talent, muncă. Multă şi îndârjită muncă. Două destine unite din dragoste pe scena vieţii. Două personalităţi distincte despre care vom scrie separat.

Horaţiu s-a născut în Câmpia Turzii, şi, ascultând îndemnul profesoarei sale din şcoala primară, Maria Săplăcan, supranumită descoperitoare de talente, a reuşit, într-o concurenţă acerbă, să devină elev la Liceul de Coregrafie din Cluj, apoi, la sfatul altui bun profesor de-al său, Paul Haţieganu, să plece spre Bucureşti.

Din economiile mamei, a reuşit să adune bani de drum, dar nu i-au ajuns pentru biletul de tren decât până la Ploieşti, aşa că a continuat cu „naşu'”, indulgent cu tânărul dornic să atingă capitala. A reuşit detaşat pentru un post de dem-isolist la Opera Română. În comisie era şi Oleg Danovski. Prima lor întâlnire şi prima ofertă. Dar tânărul ajuns în Bucureşti ştia la vremea aceea că mai are de făcut serviciul militar obligatoriu, că acolo, în Ansamblul Armatei, îşi putea asigura un loc şi, deci, a refuzat politicos.

Peste puţin timp însă, a venit Revoluţia, am cunoscut marea libertate, iar în februarie 1990, tânărul solist al Operei Române obţinuse deja o bursă la Academia de Dans Paris Center, Franţa, şi de acolo doi ani contract cu Opera din Nice, Franţa. O experienţă benefică, coregrafi excelenţi, dar şi multe experimente. Pasiunea lui a fost mereu şi a rămas şi astăzi baletul clasic. Marile balete din repertoriul universal. Adevărata creaţie coregrafică. Aşa că a decis şi s-a întors acasă.

Între timp, compania „Oleg Danovski”, devenit unicul teatru de balet din România, crescuse şi devenise recunoscută în lume. A venit la Constanţa cu fratele său. A intrat în sala de la „Fantasio” şi au vizionat „Giselle”. În rolul principal, Monica. I-au plăcut şi montarea, şi solista. Atunci, a simţit că trebuie să rămână. Două săptămâni mai târziu, a intrat şi a făcut Gala de balet împreună cu Felicia Şerbănescu, apoi a semnat contractul de angajare.

De atunci, din 1992, şi până astăzi, prim-solistul a devenit maestru de balet, coregraf, lector universitar. O carieră împlinită. A jucat 25 de roluri principale şi alte zeci de roluri secundare. A avut colaborări şi a jucat în galele de balet de la Siracuza, Italia (1994, 2009, 2010), Chişinău, Moldova, Bucureşti, Budapesta, Ungaria, Salonic, Grecia, Novi Sad, Serbia, Alberta Ballet, Canada, Japonia... În fiecare an, din 1998 până în 2013, a participat la Gala de balet din Italia.

A cutreierat în turneele artistice organizate începând cu 1992 până acum scene din Germania, Franţa, Olanda, Elveţia, Belgia, China, Ungaria, Luxemburg, Grecia, Italia, Austria, Grecia, Bulgaria, SUA, Finlanda, Rusia, Coreea, Serbia, Canada, Spania, Japonia… Un impresionant traseu artistic încărcat cu muncă, multă muncă, pasiune şi responsabilitate.
 
Ne spune: „Maestrul Oleg Danovski a avut mare încredere în mine. Şi mi-a dat Şansa. El nu făcea prea multă pedagogie, dar ştia ca nimeni altul să te facă să simţi dansul, să transmiţi din mişcare mesajul corpului, era un extraordinar regizor, atent la detalii. Am învăţat de la el disciplina jocului, poezia dansului, frumuseţea baletului clasic. El a creat o companie de balet unică în România şi a făcut-o cunoscută în lume. A fost o onoare pentru noi că am putut să ne exprimăm în acest teatru”.
 
Dar maestrul a plecat în 1997 să se odihnească. A început seria multor experimente, încercări de modernizare a actului teatral, succedarea unor manageri, culminând cu distrugerea celor patru instituţii profesioniste de spectacol prin comasare. O măsură nevolnică de distrugere a culturii constănţene aplicată arbitrar de fosta administraţie. Cei mai mulţi balerini ai companiei „Danovski” au plecat, repertoriul teatrului a fost interzis de către deţinătorii drepturilor de autor.
 
În acel moment, soţii Cherecheş au decis să rămână. Şi să lupte. Şi să se zbată pentru a reconstrui din temelii baletul clasic. Pentru publicul Constanţei care ştia să aprecieze genul. Pornind să construiască din nou, au pus alte cărămizi, una peste alta, în pas cu noile cerinţe, cu noul care se impunea peste tot.
 
Când rămăseseră doar patru membri ai fostei companii şi alţi câţiva din operă, a început angajarea unor solişti, atent selecţionaţi venind din Japonia, Brazilia, Italia, Spania, Columbia. Acum, baletul de la Constanţa numără 50 de persoane, aproape atât cât avea şi teatrul „Oleg Danovski”. O trupă multinaţională, dar motivată să joace bine, oriunde. Balet clasic. Au ajuns să aibă cel mai mare repertoriu pe titluri jucate într-o stagiune, 10-12, în timp ce alte opere din ţară nu au reuşit nici pe jumătate.
 
În cariera sa, Horaţiu Cherecheş a avut şansa să lucreze cu mari maeştri şi coregrafi începând cu Oleg Danovski şi continuând cu Germinal Casado, maestru de balet, coregraf, regizor, scenograf la Ballet du XXe siècle de Bejart şi Ballett de Karlsruhe - Germania, cu Wilfride Piollet şi Jean Giserix, solişti la Opera din Paris - Franţa, Daniel Meja, solist la Boston Ballet - SUA, Bella Ratchinskaia, maestră de balet la Scala din Milano - Italia, Iushi Iansen, maestru de balet la Opera Naţională din Helsinki - Finlanda, Vladimir Vitali, solist la Bolshoi Ballet Moscova - Rusia, Ion Tugearu, maestru de balet, Călin HanţiuGigi Căciuleanu, coregraf, Santiago de Chile, Nadia Bussien, solistă la Teatrul de Balet din Mannheim - Germania, Jean Michel Bouvron, solist la Ballet du XXe siècle - Maurice Bejart, Gilbert Mayer, maestru de balet la Opera din Paris, Eddy Toussaint, maestru de dans la Ballet du Jazz din Montreal, Canada, Françoise Adret, maestră de balet la Opera din Lyon, Franţa, Dennis Wayne, coregraf, Franţa, Mihail Motovilov, maestru de balet, Sergiu Anghel, coregraf, Pierre Tavernier, solist şi coregraf la Karlsruhe - Germania, Ghiorghi Koftun, coregraf la Opera din Kiev -Ucraina, Adina Cezar - coregraf la Teatrul de Operetă din Bucureşti, Atilas Silvester, coregraf - Grecia.
 
Cu o asemenea zestre s-a apucat să facă coregrafie. „Agon”, „Traversee”, „Îngeri”, „Eva”, „Interferenţe”, „Pasiuni”, „Inocenta”, „Wind”, „L’heure d’or de Paris”, „Cenuşăreasa”, „Amor Caliente”, „Enesciana”, „Romeo şi Julieta”, „Enesciana”, „Crăiasa Zăpezii” etc. De la prima încercare, „Agon”, a ajuns să fie declarat cel mai bun coregraf al anului. O recunoaştere a calităţilor lui creative, a spiritului de echipă, a talentului de a-i pune în valoare pe toţi cei care ştiu să se exprime. Este convins că îi datorează Monicăi tot ce a adunat până acum în carieră, căci alături de ea, zi de zi, s-a perfecţionat profesional, fiindu-i partenerul, tovarăşul, prietenul şi mentorul ideal.
 
În episodul următor al rubricii, o întâlnire cu Monica Cherecheş, directoarea Direcţiei de Balet a Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.

Ti-a placut articolul?

Comentarii