De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
16:10 26 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (lV) - galerie foto

ro

06 Oct, 2016 00:00 2036 Marime text
 

Misiune dificilă şi-a asumat reporterul încercând să dea contur începutului instituţiilor profesioniste de spectacol din Constanţa! În mulţi ani, scotocind prin arhive, colecţii de ziare, adunând imagini din albume de familie, vorbind cu persoanele care au avut varii implicaţii în susţinerea actului cultural, în cele peste şapte decenii de activitate instituţionalizată, s-a adunat un material copleşitor prin mărimea lui. Cum îl sistematizezi? Pe cine alegi şi mai ales ce este important? Pe cine şi mai ales ce mai interesează astăzi? Iată întrebări la care, deocamdată, nu avem cel mai potrivit răspuns. Sperăm totuşi să ducem mai departe dificilul demers cu sprijinul cititorilor noştri, martori la scurgerea anilor pe scena vieţii.

Când împreună, când separat   

Primul spectacol de estradă a fost „Escală la Constanţa”. La 17 noiembrie 1956 s-a făcut prima repetiţie cu orchestra formată din 12 persoane (concert-maestru era Gogu Petrescu), cu soliştii Ilona Moţica, Gioni Pietraru, Yoly Yaged şi Cezar Drăgănescu, precum şi cu Ludmila Bogdan, care semna şi coregrafia spectacolului. Actorii principali: Nicky Popescu, Nae Ivănescu, Lucica Pârvulescu, Ziţa Ionescu şi George Stancu. Decorurile erau concepute şi executate de Dan Sachelarie, iar regia artistică aparţinea lui Ion Drugan. Premiera a avut loc în 27 decembrie 1956, pe scena Teatrului de Stat.
 
După cum relata reporterul ziarului Dobrogea Nouă, în  20 iulie 1957, se prezenta cea de-a doua premieră a Teatrului de Stat, cu spectacolul „Astă seară pe faleză”. Împreună cu „Escală la Constanţa”, reprezentaţiile au fost vizionate de circa 45.000 de spectatori, dintre care 11.000 din mediul rural.
 
„Escală la Constanţa” fusese scris de Bogdan Căuş, Virgil Puicea, Puiu Maximilian, Niky Popescu. Regia era semnată de Petru Mihail, iar muzica şi conducerea muzicală, de Eugen Cerbu. Dirijorul spectacolului, Erasmus Minchevici. Din distribuţie: Lucia Pârvulescu, Petre Mihăilescu, Ioly Egyed, Ilona Moţica, Ludmila Bogdan, Lidia Creţu, Viţa Ionescu, Janina Bănică, Niky Popescu, Nae Ivănescu, Cezar Drăgănescu, Ion Petraru etc.
 
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al RPR nr. 1697 din 13 decembrie 1958, toate instituţiile teatrale înfiinţate, rând pe rând, Dramatic - în 1951, Liric - în 1957, Păpuşi - în 1956, Estrada ca secţie a dramaticului - în 1956, fuzionează, devenind secţiile de dramă şi comedie, de operă şi operetă, de estradă şi păpuşi ale Teatrului de Stat. Denumire care s-a păstrat mereu, creând anumite confuzii.  Anul următor, în schema Teatrului de Stat erau înregistraţi 360 de salariaţi. Nominalizăm pe câţiva dintre aceştia: Jean Ionescu - director artistic; Ion Drugan - director adjunct artistic; Cornel Băltescu - director administrativ; Val Mugur - regizor artistic prim; Mihail Petru - regizor artistic; Tatiana Uleu - pictor scenograf; Maria Antonova, Vasile Creţoiu, Constantin Morţun, Petre Ştefănescu, Zoe Caraman, Lucica Georgescu, Marcela Sassu, Constantin Rădulescu, Mircea Psata, Iolanda Mugur, Emil Sassu, Lucica Pîrvulescu, Vasile Prisăcaru, Octavian Uleu, Constantin Guţu, Longin Mărtoiu, Marieta Mihalcea, Valentina Sambra, Cristina Minculescu, Diradurian Mardiros, Romeo Profit - actori; Dan Sachelarie - pictor executant; Georgeta Mărtoiu - referent literar, Constantin Daminescu - dirijor prim; Alfred Panţîr - dirijor; Gheorghe Bărbulescu - regizor artistic; Boris Cobasnian - maestru de cor; Mireille Savopol - maestru balet; Dumitru Diaconescu - referent muzical; Magda Dimitriu Bîrlad - profesor canto; Margareta Mija - balerină; Nicolae Păun, Magdalena Doinescu, Costin Ionescu, Elizeu Simulescu, Maria Săvescu, Luca Nicolae, Şerban Năstase, Nicolae Ionescu - solişti; Ileana Gheorghiu, Ion Tugearu, Dumitru Popescu, Liana Tugearu, Valentina Blănaru, Dumitru Ţîru, Gabriela Dumbravă, Domnica Plesnilă, Ioana Constantinescu, Lucia Brebuleţ, Alexandru Barbu, Aurel Damian, Gheorghe Stanciu, Ion Sgaverdea, Traian Popescu, Zoe Savopol, Oltea Moroşan, Angela Muradian, Tiberiu Iacob, Elena Neaţu, Ion Ştefan, Constanţa Vlaicu, Violeta Alexandrescu, Doina Dumitriu, Osman Seladin, Maria Tîru, Maria Zaharia, Mija Mihaela Popa - balerini; Constantin Dinischiotu - regizor artistic; Aurel Manolache - dirijor; Petre Mihăilescu, Nicolae Ivănescu, Jean Constantin, George Stancu - actori; Elena Csepela, Gelu Manolache - solişti; Cornelia Teodorescu - actor; Viţa Ionescu, Biţă Rădulescu, Ludmila Bogdan, Valentina Manolache - solişti; Hamdi Cerchez - sufleur; Claudiu Cristescu - regizor artistic; Lucia Cristescu - pictor scenograf; Justin Defta, Petre Popa, Georgeta Luca, Elena Moţoc, Georgeta Tătaru, Coca Peteanu, George Stilu, Aneta Forna, Maria Prodan, Paul Hartia - actori mânuitori; Veniamin Mîrza - sculptor.
 
În schema lărgită a teatrului mai erau tâmplari, croitori, tapiţeri, electricieni, radiofonist, recuziteri, coafeze, vopsitor; butaforie, pictori executanţi; 20 de mânuitori decor, bibliotecar, copiator note, organizatori spectacole, cabiniere, plasatoare, pompieri, spălătorese ş.a.
 
Această formulă de conducere unică a celor patru teatre, fiecare dintre ele cu probleme specifice, a fost o soluţie nefericită. Din păcate, reluată şi după anul 2000, în necugetarea administraţiei judeţene.
 
Coordonarea în acest fel a vieţii teatrale din oraşul nostru s-a dovedit şi la început nu numai greoaie, pentru o persoană învestită cu acest mandat, dar cu efecte negative resimţite de latura majoră a activităţii: deficienţe în stabilirea repertoriului, a folosirii forţelor actoriceşti şi a spaţiului folosit în comun. Dar să revenim la începuturi...
 
Spectacolul „Ca la Constanţa” a fost mai întâi prezentat publicului bucureştean în toamna anului 1959, pe scena teatrului din Grădina Icoanei. Cronica acestui spectacol care a apărut în „Informaţia Bucureşti” era semnată de Saşa Georgescu, care, tot de atunci, va fi secretarul artistic al estradei constănţene. În acest spectacol a dansat cu mare succes Ion Tugearu împreună cu soţia sa, Liana, şi a debutat Gelu Manolache.
 
Spectacolul „Mozaic Constanţa”, pus în scenă  în anul 1960, a consolidat echipa de creatori compusă din Eugen Mirea, Saşa Georgescu, Henry Mălineanu şi Aurel Manolache, la care s-a adăugat, în 1962, inegalabilul maestru Nicuşor Constantinescu, cel mai valoros autor de revistă şi operetă românească, marele om de teatru a cărui contribuţie la ridicarea nivelului şi măiestriei artistice este inegalabilă. Acest grup de creatori a realizat marile spectacole de la „Fantasio” din perioada sa de glorie. Ar fi suficient să ne amintim doar de „Revelion în iulie”, „Super Fantasio”, „Revista de aur”, „Veselia n-are vârstă” sau „Fără noi nu e spectacol”.
 
După zece ani însă, autorităţile vremii au decis din nou autonomia instituţiilor profesioniste de spectacol din Constanţa. Măsura luată în martie 1969 despărţea secţia  de dramă şi comedie, de liric şi de revistă, numită „Fantasio”. Directorul Teatrului de dramă şi comedie, având ca secţie şi pe cea a păpuşilor, a fost numit regizorul Ion Maximilian, la „Fantasio”, compozitorul Aurel Manolache, iar dirijorul Constantin Daminescu la Teatrul liric. „Fiecare teatru va încerca să-şi proiecteze propria personalitate, să aibă un public al său, să-şi folosească la maximum baza materială”, opina cronicarul Emil Zălog, de la Dobrogea Nouă.
 
La Liric începuseră să se adune trofeele internaţionale. Aida Abagief participase, în februarie 1968, la cel de-al Vl-lea Concurs internaţional de canto „Francesco Vinas”, de la Barcelona, şi câştigase unul dintre cele două premii ll acordate (premiul l nu se acordase). Concurenţii erau din Franţa, Argentina, Anglia, Uruguay, Japonia, Italia, Spania, Grecia.
 
„Cântăreaţa a interpretat cu acest prilej arii din oratorii de Bach, precum şi pagini de mare dificultate tehnică din operele „Paiaţe”, de Leoncavallo, „Faust”, de Gounod, „Don Juan”, de Mozart, „Aida”, de Verdi. După concurs, Aida Abagief a apărut în spectacolul „Dona Elvira”, prilej cu care specialiştii din ţara gazdă au apreciat „vocea ei clară şi tehnica foarte bună”. Elogiile cronicarilor s-au adunat şi se păstrează în paginile ziarelor timpului.
 
Va urma.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii