Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
13:45 28 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (lll) - galerie foto

ro

03 Oct, 2016 00:00 2175 Marime text


Continuăm prezentarea unor secvenţe din viaţa culturală a Dobrogei. Aducem mărturie despre ea în galeria foto care însoţeşte aceste rânduri. Cu precizarea că acestea aparţin, prin donaţie, redacţiei ZIUA de Constanţa.

Amintirile sopranei Arta Florescu

„Pe scena Teatrului Liric constănţean nu a existat cântăreţ de renume al scenelor bucureştene sau din ţară care să nu fi încântat publicul meloman cu dăruirea vocii lui, cu mirajul prezenţei lui scenice. Stagiuni succesive, spectacolele lor s-au inserat în adevărate sărbători estivale de operă.
 
Am cântat şi eu pe scena Teatrului Liric din Constanţa, în special în «Tosca», de Puccini, şi-am dăruit publicului tot potenţialul artistic de care dispuneam. Am fost susţinută atât de parteneri, cât şi de ambianţa sonoră orchestrală pe care regretatul Constantin Daminescu ştia să o stimuleze.
 
Mulţi cântăreţi constănţeni şi-au continuat strălucirea carierei lor pe scena Operei bucureştene - Elena Simionescu, Florin Diaconescu, Ion Stoian. Cornel Stavru a fost şi el unul din copiii Constanţei. Conservatorul bucureştean a dăruit scenei de operă constănţene serii continue de cântăreţi, dintre care unii de mare valoare. Aş face o menţiune specială pentru soprana Aida Abagief, care s-a identificat cu viaţa teatrului pe care l-a slujit ani de-a rândul.
 
De la «Traviata» la «Tosca», de la «O noapte la Veneţia» şi «Bal la Savoy» la «Trubadurul» şi «Madame Butterfly», întotdeauna s-a putut spune - au spus cronicarii străini văzând-o în Donna Elvira din «Don Giovanni», de Mozart, sau cei din Montreal, cu ocazia evoluţiei ei în Concursul internaţional de canto, a cărui laureată este - că (…) autoritatea scenică perfectă a acestei cântăreţe, stilul ei maiestuos şi ireproşabil, siguranţa impecabilă a unei tehnici ideale fac din Aida Abagief o actriţă de un rar interes şi de o calitate de prim ordin… Iată cum, în Teatrul Liric constănţean contemporaneitatea continuă, înfrumuseţând-o, tradiţie care nu se desminte.”
 
Cuvintele marii soprane Arta Florescu au fost inserate într-o publicaţie a Teatrului Liric, număr unic, 1989.

Teatrul „Fantasio” - un „combinat” artistic

Teatrul „Fantasio” devenise un „combinat” artistic alcătuit din secţia de revistă, cea a baletului contemporan şi clasic şi, ultima apărută, secţia de teatru muzical pentru tineret şi copii. Prin însuşi specificul acestei instituţii, posibilităţile de a acorda asistenţă mişcării artistice de amatori erau mai variate.
 
„Chiar dacă n-au fost angajaţi permanenţi ai Teatrului «Fantasio», o pleiadă întreagă de artişti valoroşi din întreaga ţară ne-au onorat cu prezenţa lor la spectacole şi concerte de înaltă ţinută artistică”, scria Aurel Manolache, într-un istoric pe care ni l-a încredinţat spre publicare. „Dintre aceştia, amintirea mi se îndreaptă către Margareta Pâslaru, pentru prima oară prezentată de mama sa, Magda Dimitriu-Bârlad, care, în vara anului 1960, era corepetitoare la Teatrul Liric.
 
În tinereţe fusese o apreciată soprană de operă, crescută în casa lui Beniamino Gigli, celebrul tenor italian. Fiind dezamăgită de faptul că Margareta nu doreşte să-i urmeze cariera, îndrăgind muzica uşoară, m-a rugat să o ascult şi să-mi exprim părerea dacă merită să o lase a se pregăti pe această linie. Şi am ascultat-o împreună cu întreaga comisie de concurs. În afara frumuseţii fizice, pur şi simplu ne-a electrizat prin interpretarea acelui cântec spaniol lansat de Sarita Montiel, care, pe atunci, era la modă. Acea discrepanţă între chipul de păpuşă al Margaretei şi vocea gravă de alto îi dădea un plus de farmec. De angajare bineînţeles că nu putea fi vorba, deoarece avea doar 15 ani şi trebuia să-şi termine studiile liceale. În schimb, chiar elevă fiind, a dovedit că am avut dreptate, spunându-i, la sfârşit, doamnei Dumitriu-Bârlad că acest copil va fi o mare vedetă în muzica uşoară. Fiecare succes al său la radio, televiziune, film, iar mai apoi în teatru mi-a dat un sentiment de mândrie.
 
De altfel, multe din creaţiile mele mi-au fost lansate de Margareta, devenind şlagăre. Dintre acestea, o mare bucurie mi-a făcut-o «Ale tale», pe care, împreună cu Dan Spătaru, l-a prezentat la Festivalul internaţional de la Varadero - Cuba, de unde s-au întors cu Marele Premiu. După doi ani, acest cântec a fost preluat şi cântat pe scena Festivalului «Cerbul de aur» de către Julio Iglesias. Margareta Pâslaru ne-a fost un statornic prieten şi colaborator, fiind prezentă în multe concerte estivale prezentate de «Fantasio»”.

Virgil Andriescu, o viaţă ca un film




În 2016, actorul Virgil Andriescu a împlinit opt decenii de viaţă. Și-a petrecut ziua de naştere modest, în anturajul unor prieteni foarte apropiaţi. Nimic oficial, public, niciun mesaj din partea vreunei instituţii de cultură care să-l omagieze pe actorul Virgil Andriescu, aparţinător spaţiului tomitan. Strălucitor pe scenă, memorabil în multe creaţii cinematografice, director al teatrelor „Ovidius” din Constanţa şi Odeon din Bucureşti, decorat, gratulat, consacrat de media, de public, de toţi cei care l-au văzut şi aplaudat în mari producţii actoriceşti. A jucat cu monştrii scenei româneşti, a făcut turnee, a dus în inimile spectatorilor roluri grele, personaje hipercunoscute. Peste  40 de roluri, dintre care 30 principale. A fost, pe rând, Cain, din „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”, de Horia Lovinescu, Macbeth din piesa omonimă de Shakespeare, Cristofor Columb, Leonida, I.C. Frimu, unul dintre fraţii Karamazov, de Dostoievski, Gheorghiu Dej, din „Oglinda” lui Sergiu Nicolaescu,  Mareşalul Prezan, din „Triunghiul morţii”... A jucat peste 30 de roluri, dintre care şase principale în filme artistice de lung metraj, alte peste 30 de roluri, dintre care şapte principale în filme de televiziune, alte zeci de episoade din seriale de televiziune.
 
Un mare actor, un mare om de cultură, unul dintre reprezentanţii scenei care au lăsat culturii naţionale şi constănţene o creaţie artistică demnă de a fi recuperată. A probat o gamă largă de disponibilităţi artistice, talent, pasiune, inteligenţă, o mare putere de muncă.
 
Despre Virgil Andriescu, reputata profesoară Ileana Berlogea scria cândva: „Un actor de autentică forţă dramatică, cunoscut mai cu seamă din filmele unde interpretează cu sinceritate roluri de erou pozitiv”. Sau, cu alt prilej: „Virgil Andriescu investeşte un efort creator, preţios, înregistrează în biografia sa artistică o împlinire marcantă prin roluri de referinţă”.
 
Va urma.

Ti-a placut articolul?

Comentarii