De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
07:44 20 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Mărturii-document ale atletului din Constanţa Astăzi, când împlineşte 92 de ani, Traian Petcu aleargă la Crosul Primăverii! (galerie foto)

ro

16 Apr, 2016 00:00 2382 Marime text
Legendarul sportiv constănţean Traian Petcu, cel care a stabilit recorduri de longevitate în atletismul constănţean, dar şi în cel românesc, se află sâmbătă, 16 aprilie, la ceas aniversar, împlinind venerabila vârstă de 92 de ani!

Campionul Traian Petcu şi-a dedicat viaţa sportului şi în special atletismului, concurând la întreceri interne şi la peste 90 de ani! Stilul său cumpătat de viaţă, dar şi activ, izvorât dintr-o aplecare continuă către mişcare şi exerciţiu fizic, i-a menţinut de-a lungul deceniilor o sănătate extraordinară, uimindu-i pe cei din jur.
 
Nici astăzi, când împlineşte 92 de ani, Traian Petcu nu stă departe de concursul de atletism, participând, de la ora 11.00, la o întrecere la Sovata, Crosul Primăverii! Anterior, a alergat, la Piteşti, la Campionatul Naţional de cros. „Mă simt foarte bine pentru această vârstă. Sigur, a intervenit o anumită uzură, pe care o simt în special la oase, dar starea generală, având în vedere etatea mea, este excelentă. Şi mă bucur că am în continuare o memorie foarte bună“, ne-a declarat Traian Petcu, de la Sovata. „Ceea ce e extraordinar e că unchiul nu are niciun gând să se oprească“, a spus şi un nepot al sportivului veteran.
 
Născut în anul 1924, Traian Petcu a trecut prin multe în viaţă, a trăit şi a văzut multe. Din viaţa sa de aur, plină de evenimente şi marcată de multe situaţii-limită, am selectat şase momente de poveste.

1. Misiunea care îi putea aduce moartea caporalului Traian Petcu

În 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Traian Petcu, un tânăr de 20 de ani pe atunci, avea gradul de caporal şi activa la Flotila de Hidroaviaţie de la Palazu Mare. Când unitatea a fost preluată de armata sovietică, Traian Petcu a primit o misiune periculoasă, care putea să-i aducă moartea.
 
„În ’44, când au venit ruşii, iar Flotila a fost evacuată, eu şi încă un camarad am primit ordin să ne prezentăm la Aeroportul Militar Ianca. Ni s-a dat amândurora armă cu muniţie şi am plecat. Nu am ajuns însă decât până la Dorobanţu, pentru că era extrem de periculos. Un vacarm de nedescris. Trăgeau şi germanii, şi ruşii. Noi ne culcam prin tufişuri, ca să nu fim nimeriţi de vreun glonţ. Nemţii se refugiau, mergeau pe câmp, ca şi noi. Şoselele erau pline. Noaptea, am dormit la o mătuşă, în Dorobanţu. N-am mers mai departe. Era imposibil să ajungem la Hârşova. Era moarte curată“, povesteşte Traian Petcu.
 
Cei doi militari constănţeni au încercat să-şi continue drumul a doua zi, cu trenul, dar n-au ajuns decât până la Medgidia, după un drum care a durat şapte ore. „Ne-am demontat armele şi le-am ascuns pe corp, pe picioare, alegându-ne cu răni. De la Medgidia, ne-am decis să ne întoarcem însă. Cu un tren petrolier am ajuns la Palazu, unde o delegaţie de ofiţeri de la Flotilă rămăsese acolo ca să predea unitatea sovieticilor. Când m-a văzut înapoi, tata a înlemnit. «Trebuia să duci ordinul la îndeplinire, să treci şi prin foc dacă e nevoie, orice s-ar fi întâmplat! Acum vei fi considerat dezertor, trădător, şi te vor împuşca», se temea tata (n.r. Dumitru Petcu, prizonier în Germania în timpul Primului Război Mondial). N-am păţit însă nimic când m-am prezentat la Flotilă. Am continuat să activez acolo, alături de cei 18-20 de militari care mai rămăseseră din cei 700 ai unităţii. Ne-am mutat într-o vilă a Regelui Mihai din Mamaia, iar apoi am fost transferaţi la Bucureşti, unde am fost trecut în rezervă, tot cu gradul de caporal“, spune Traian Petcu.

2. L-a cunoscut pe Nicolae Iorga

Traian Petcu l-a cunoscut şi pe marele învăţat Nicolae Iorga. Acesta ţinea prelegeri la Vălenii de Munte, iar la unele dintre întâlniri participa şi o învăţătoare de la Saraiu, verişoara lui Traian Petcu (licean la acea vreme). Odată, l-a luat cu ea şi pe tânărul Petcu, pe care, într-o pauză de curs, i l-a prezentat lui Iorga. „Mi-a urat ceva de şcoală, să învăţ bine. Era un tip foarte popular şi avea o memorie extraordinară. Îi întâmpina la gară pe participanţii la prelegeri, iar apoi, la plecare, îi conducea la tren. Ţin minte şi o întâmplare amuzantă, cu o prietenă a verişoarei mele, căreia, când a trecut peste liniile de tren, i s-a desfăcut valiza şi toate lucrurile i s-au împrăştiat printre şine. «Zoe, mai puţină filosofie şi mai multă grijă la bagaje!», i-a strigat Iorga de pe margine, neezitând apoi să meargă la ea pentru a o ajuta să-şi facă repede valiza, întrucât se vedea venind o locomotivă“, şi-a amintit Petcu.

3.Concurs de genuflexiuni cu dr. Petru Groza

În 1949, Traian Petcu a avut şi prilejul unei întreceri sportive cu dr. Petru Groza, primul ministru de atunci al României. Traian Petcu avea 25 de ani şi se antrena, alături de doi colegi, pe malul lacului Herăstrău, când s-au întâlnit cu Groza, care i-a provocat la o întrecere la genuflexiuni. Petcu povesteşte că el a câştigat întrecerea, însă, în ciuda vârstei (avea 65 de ani), demnitarul comunist s-a ţinut bine în concurs. La final, i-a premiat cu sume pe cei trei tineri sportivi.

4. Are un ierbar din anul 1938

Traian Petcu deţine multe lucruri nepreţuite, care poartă pecetea timpului. Printre ele, şi un ierbar vechi de 78 de ani. Bătrânul a păstrat cu sfinţenie şi mai multe cărţi vechi sau manuale de rugăciuni ori valiza pe care a avut-o tatăl său în prizonierat în Germania, în Primul Război Mondial. În anii de liceu, de la „Mircea cel Bătrân“, când profesorul de ştiinţele naturii le-a cerut, din timp, elevilor, să facă la oră ierbare sau insectare, Traian Petcu a optat pentru ierbar. „Eu eram cu plantele, îmi plăcea grădina“, povesteşte sportivul veteran, care avea pe atunci 13 - 14 ani.
 
În doi ani, 1937 şi 1938, a tot strâns plante, alcătuind o colecţie cuprinzătoare, care a primit nota 9. „Ierbarul meu a fost cel mai complet din clasă“, se mândreşte bătrânul, care a păstrat creaţia. Iniţial, în ierbar au fost adunate 56 de plante, însă, de-a lungul timpului, şase s-au pierdut. Cele mai multe componente ale ierbarului au fost adunate de tânărul Traian din Constanţa (din parcurile oraşului sau din grădina proprie), dar a primit plante şi din alte localităţi (Târguşor, Saraiu, Ferdinand I - actualul Mihail Kogălniceanu, Dorobanţu, Murfatlar), de la Balcic (care, pe atunci, aparţinea de Regatul României), din alte părţi ale ţării (Satulung, Bistriţa, Babadag, Vălenii de Munte) ori chiar din străinătate (Grecia - Chios).
 
În ierbar se mai găsesc actualmente următoarele plante: laur, cosmea, ciuboţica-cucului, trandafir urcător, crin, garofiţă, toporaş, pătrunjel, iederă, crai, nalbă de grădină, cucută, tuia, rodul-pământului, laptele-câinelui, gherghina, traista-ciobanului, clopoţelul (ghiocelul), viorica, salcâm, fasole, urzică moartă, urzică, salcâm pitic, tei, arţar, plop, pelin, pin, pecetea lui Solomon (adunate din Constanţa), gălbenică (Târguşor), portocal, lămâi (Chios), castan sălbatic (Satulung - Braşov), ovăz, grâu (Ferdinand I), brad (Bistriţa), smochin (Balcic), pălămidă (Babadag), trifoi cu torţel, viţă-de-vie, sunătoare, mei, rapiţă, hamei, drăgaică (Saraiu), pepene (Dorobanţu), stejar, licheni (Vălenii de Munte) şi fragi (Murfatlar).
 
Traian Petcu a dezvăluit că profesor de ştiinţele naturii în liceu i-a fost Severino Bavaru, tatăl fostului rector al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa (în prezent, rector onorific), Adrian Bavaru.

5. A plantat un salcâm alături de fostul Rege Mihai

Traian Petcu şi-a adus aminte şi de o întâlnire pe care a avut-o, în copilărie, cu fostul suveran al României, Mihai I, la Constanţa. „Fostul Rege Mihai este mai mare decât mine cu trei ani. În anii ’30 ai secolului trecut, am participat la o campanie de sădire de copaci în Constanţa. Era luna aprilie, lună dedicată atunci, în toată România, plantării de pomi de către copii. Eu şi un coleg am fost repartizaţi pe bulevardul Regina Maria (Mamaia, acum), într-o zonă din dreptul actualei Pescării. Plantam salcâmi, când am avut surpriza să ne pomenim cu Mihai. «Vine Marele Voievod de Alba-Iulia (aceasta era titulatura sa de atunci, în condiţiile în care ţara era condusă de tatăl său, Carol al II-lea) şi veţi planta împreună», am fost anunţaţi. Tânărul Mihai se afla la Constanţa alături de tatăl său, la nu ştiu ce eveniment. Îmi amintesc perfect momentul. Mihai era costumat în uniformă de străjer (cercetaş). Pantaloni albaştri, haină de aceeaşi culoare (cu buzunare la piept, stânga - dreapta) şi bască albă, pusă într-o parte pe cap, cu insignă în faţă. Am săpat împreună o groapă, în care am sădit salcâmul“, povestea Traian Petcu, în 2014.
 
Fără a fi intimidat de celebra persoană de lângă el, cu care devenise pe neaşteptate tovarăş de muncă, tânărul Traian a schimbat şi câteva cuvinte cu Mihai. „«Majestate, e greu?», l-am întrebat. «Nu», a răspuns el. Vorbea cam gros. «Aţi obosit?», l-am mai chestionat eu, răspunsul fiind tot negativ“, dezvăluie Traian Petcu. Acel salcâm pe care l-a plantat alături de fostul rege al României a căpătat brusc o importanţă deosebită pentru constănţean, care, de atunci, trecea regulat prin zonă, pentru a vedea în ce stare mai e copacul său. „S-a prins şi s-a înălţat. Cu timpul, m-am gândit să-l evidenţiez cumva, însă nu am mai avut cum, pentru că a trebuit să plec la Bucureşti, părăsind Constanţa. În momentul de faţă, normal, salcâmul nu mai este. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. S-au făcut multe lucrări şi modificări de atunci în acel perimetru şi o fi fost tăiat sau scos din pământ“, a mai spus Traian Petcu.

6. Anchetat şase ani în cazul „Filimon Sârbu“

Pe parcursul a şase ani, Traian Petcu a cunoscut şi duritatea anchetelor autorităţilor române din urmă cu peste 60 de ani. Totul pentru a recunoaşte că a fost „informatorul în cazul Filimon Sârbu (fost activist comunist şi militant antifascist român)“. Din 1947 şi până în 1953, Petcu a fost anchetat de autorităţi, atât la Constanţa, cât şi la Bucureşti, sub acuzaţia că a contribuit la prinderea lui Filimon Sârbu, declarat erou după instaurarea regimului comunist în România. Pe 22 iunie 1941, Filimon Sârbu, care avea 25 de ani, participa împreună cu alţi patru militanţi anti-fascişti la o întâlnire conspirativă pe plaja Pescărie din Mamaia. Ca urmare a unei trădări, Siguranţa Statului a aflat de întrunire şi i-a arestat pe toţi cei cinci conspiratori. Sârbu a fost condamnat la pedeapsa cu moartea, fiind executat pe 19 iulie 1941, la Jilava.
 
Traian Petcu şi-a susţinut nevinovăţia în faţa anchetatorilor acum 60 de ani şi a făcut-o mereu apoi, spunând că are sufletul împăcat şi că totul a fost o confuzie. De unde a plecat însă totul? „Eu făceam antrenamente pe malul mării, alergând de la plaja Trei Papuci până la Tataia. Ei, conspiratorii, se întruneau la Tataia, sub mal. Eu poate păream suspicios, că alergam pe acolo şi, vezi Doamne, i-aş fi văzut şi i-aş fi turnat. N-am însă nicio implicare în acest caz, nici nu-i cunoşteam. Din ce am aflat şi eu mai apoi, s-au turnat între ei, trădarea a venit din interior“, spune Traian Petcu.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa şi arhivă personală Traian Petcu

Ti-a placut articolul?

Comentarii