De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
12:22 22 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Tabăra de vară pentru cercetaşi a MApN, despre cum să fii „la înălţime“ Iosif Mandache - „Mi s-a oferit o şansă de a mă autodepăşi“ (galerie foto)

ro

24 Aug, 2015 00:00 1677 Marime text
Taberele organizate în urmă 15 - 20 de ani, încărcate de amintiri şi distracţii simple, revin, încet-încet, în peisajul actual al adolescenţilor. Şi asta datorită unei iniţiative ce se află deja la a noua ediţie, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, şi anume Tabăra de Vară pentru Cercetaşi.

Cei mai buni 42 de elevi de gimnaziu şi liceu din toată ţara au petrecut o săptămână de neuitat la Predeal, găzduiţi de militarii Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi“ şi de Cabana Forban a Clubului Sportiv al Armatei „Steaua“ Bucureşti. Singurul elev din Constanţa care a participat la această inedită tabără este Iosif Mandache, cel mai bun dintre constănţenii care au aplicat, singurul care a întrunit toate condiţiile solicitate de Minister privind performanţa şcolară, aptitudinile sportive şi conduita, el fiind ales după un proces de selecţie derulat timp de câteva luni. Elev în clasa a VII-a la Liceul Teoretic „Traian“, Iosif pare un copil atipic printre adolescenţii de astăzi: preferă activităţile sportive, îşi doreşte să aibă performanţe deosebite şi să-şi găsească un rost în viaţă. Este implicat, împreună cu cei şapte fraţi ai săi, în activităţi de voluntariat, ajutând copiii, prin joc, să-şi depăşească diferite probleme emoţionale. Iosif ne-a împărtăşit cea mai frumoasă experienţă a vieţii lui de adolescent, de până acum, prima lui tabără şi prima întâlnire cu muntele.

Cum ai fost ales pentru această tabără?

Pentru această tabără au aplicat mai mulţi copii din Constanţa, dar am fost singurul care s-a pliat pe cerinţele MApN-ului: rezultate la învăţătură, vârstă, sport, conduită. În total, am fost 42 de copii, ediţia din acest an, a noua, a fost axată pe activitatea vânătorilor de munte şi s-a desfăşurat sub deviza „Fii cel mai bun! Fii la înălţime!“. Tabăra şi-a propus să răsplătească cunoştinţele noastre despre Armata României, NATO, UE şi să ne dezvolte calităţile fizice, trăsăturile şi calităţile morale şi afective, spiritul de competiţie şi de echipă, dar şi să promoveze profesiile din domeniul militar.
 
Experienţa a fost extraordinară, m-am înţeles foarte bine cu toţi cei care au participat, chiar am păstrat legătura. Erau adolescenţi de la clasa a VI-a până la clasa a XI-a, băieţi, fete, egali ca proporţie. A fost foarte frumos faptul că erau din toate judeţele şi mi-am făcut legături noi în toată ţara. Mă bucur că am avut şansa să particip la o astfel de tabără care m-a marcat într-o manieră pozitivă. Experienţa a fost unică, ni s-a arătat tot ce se putea de către organizatori. Am amintiri pe care nu o să le uit curând.

Practic, care a fost programul taberei?

Ei au încercat să ne arate un viitor în cariera militară. Nu m-am gândit la o carieră în această direcţie, dar mi-a plăcut ce am făcut, nu se ştie niciodată ce drum vei avea în viitor. Coordonatorii noştri au fost minunaţi, oameni care s-au antrenat în Afganistan şi în Irak, trimişi să ne instruiască. Cel mai mult mi-au plăcut tehnicile de supravieţuire, cum ar trebui să reacţionăm şi ce ar trebui să facem dacă am rămâne singuri în pădure, în condiţii de izolare, cum să facem capcane, focuri, să ne filtrăm apa, dar şi chestii de bază precum acordarea primului ajutor şi orientarea în teren. Am mai fost învăţaţi cum să salutăm comandanţii, cum să stăm în pluton, lucruri de bază pentru un militar. Am avut şi întreceri sportive (volei, baschet, fotbal), vizite la obiective militare, la o expoziţie de armament, tehnică, ce cuprindea materiale specifice vânătorilor de munte din dotarea batalionului, am vizitat Sanctuarul Urşilor din Zărneşti, Cetatea Râşnov, totul a fost deosebit. A fost frumos şi faptul că am făcut o drumeţie în marş, pe munte, zece kilometri.
 
Am făcut aplicaţii de alpinism la Cheile Râşnoavei, învăţaţi de vânătorii de munte ai Batalionului 21 din Predeal. Ne-am căţărat pe stânci, am traversat pe funicular şi am coborât în rapel. În ultimele zile ale taberei am mers la Hălchiu, în judeţul Braşov, la Cimitirul Eroilor români şi germani căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, pentru a curăţa mormintele şi a ţine un moment de reculegere în memoria soldaţilor.

Cum decurgea o zi din tabără?

Dimineaţa, în jurul orei 8.00, aveam înviorarea, apoi ne schimbam în uniforme şi mergeam la masă. Mi s-a părut deosebit că eram toţi la fel, nu era nicio diferenţă între noi. La început, am fost împărţiţi pe patru plutoane, patru echipe, fiecare cu un comandant, pentru o mai bună organizare. În fiecare pluton erau 11 copii, iar prin rotaţie, fiecare conducea plutonul. După-amiază aveam activităţi sportive, volei, fotbal, tenis şi la 23.00 era ora de culcare. Am avut şi o seară de karaoke, în care am şi dansat, a fost foarte frumos. În penultima zi a taberei a fost un concurs pe plutoane, în care a trebuit să arătăm tot ce am învăţat, iar plutonul meu a luat locul întâi. Am primit la festivitate diplome şi insigne.

Ce pasiuni ai?

În cea mai mare parte a timpului, când nu sunt la şcoală sau învăţ, joc fotbal. Am jucat doi ani la Farul, dar nu aveam suficient timp pentru a fi bun şi la sport, şi la învăţătură. Am ales să învăţ, să fiu mai bun în această direcţie.

Te simţi un copil diferit, acum, după această tabără, decât înainte?

Mă simt mult mai încrezător în mine, în forţele proprii. De exemplu, când am făcut alpinism, îmi spuneam întruna că nu am să pot sa fac asta. Un comandant mi-a spus atunci că trebuie să ne învingem frica pentru că, dacă toţi copiii pot, eu de ce nu aş putea?! Şi-apoi, am fost primul care a urcat. Mi s-a oferit o şansă pentru a mă autodepăşi.

Ce părere au avut prietenii şi fraţii tăi atunci când le-ai povestit cum a fost tabăra?

Fraţii şi surorile mele au fost uimiţi atunci când le-am povestit experienţa mea, şi-ar fi dorit şi ei să petreacă timpul frumos pe care l-am trăit acolo. Le-am povestit şi prietenilor, dar ei nu prea păreau pasionaţi de ceea ce le explicam. Cred că este indicat să încercăm tot felul de activităţi noi, sporturi, tabere, să avem experienţe noi, pentru a vedea în ce direcţie suntem pricepuţi, nu să petrecem toată ziua în faţa calculatorului. Îmi place şi mie să stau la calculator, dar prefer să stau în aer liber, să joc fotbal, să mă recreez.

Cum îţi vezi viitorul în acest moment? Crezi că te poţi dezvolta ca om aici, în România?

Generaţia noastră ar fi bine să rămână în tară, să nu stingem toate speranţele viitorului. Să încercăm să punem ţara pe picioare. Nu ştiu exact ce voi face pe viitor, mai am timp de gândit.

Cum te vezi peste zece ani?

Nu ştiu, cel mai mult vreau să învăţ bine. În România, dacă nu ai şcoală, nu prea poţi face mare lucru, vreau să mă întrec pe mine, să ajung cineva în viaţă.

Ce cărţi citeşti?

În mare parte, ceea ce ni se cere la şcoală şi, dacă îmi mai rămâne timp, citesc cărţi de dezvoltare personală. Vreau să învăţ cum au depăşit alţii diferite situaţii şi greutăţi ale vieţii.

Sursa: Voceaconstantei.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii