Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
08:41 26 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Sub umbrela unei legi permisive… De ce scapă unii de închisoare?

ro

02 Nov, 2015 00:00 601 Marime text


Cu siguranţă aţi auzit de multe ori „A produs un accident în urma căruia au murit trei oameni şi totuşi a scăpat de închisoare. A turnat benzină pe o femeie, iar apoi a vrut să îi dea foc. A scăpat de închisoare invocând nebunia. Şi-a violat vecina, dar a fost lăsat în libertate pentru că era prima abatere. A bătut un om pe stradă, dar a fost declarat iresponsabil şi a scăpat”. Sunt doar câteva exemple din zecile de astfel de cazuri.
 
Cel mai adesea, cei ce săvârşesc astfel de infracţiuni apelează la expresii de genul „Nu am avut discernământ”, „Mi-a luat Dumnezeu minţile”, „Sunt bolnav şi nu am ştiut ce fac”. De ce se apelează la astfel de scuze? Sunt ele scuze? Deoarece legea este permisivă cu infractorii fără discernământ, iar oamenii legii spun că nu se poate lua nicio măsură de prevenire a evenimentelor de acest gen, până când persoana cu probleme psihice nu comite o infracţiune.
 
Cazul unei femei care a fost la un pas de a fi incendiată este un exemplu clar că unii indivizi pot deveni periculoşi şi în acelaşi timp nu vor plăti pentru faptele lor. Sunt practic infractori nepedepsiţi, pentru că au avut „norocul” să se nască cu o boală psihică. Nimeni însă nu a putut face nimic până când femeia i-a căzut victimă. Ea a scăpat cu viaţă doar pentru că bricheta cu care ar fi vrut atacatorul să îi dea foc nu s-a aprins.
 
O parte dintre pacienţii cu cazier care acuză probleme psihice sunt trataţi acasă, alţii la spital, dar cei mai mulţi sunt duşi la spitale de maximă siguranţă. În general, în cazul infractorilor diagnosticaţi cu probleme psihice, se propune măsură internării sub supraveghere medicală de specialitate. Pacientul este supus la un tratament medical adecvat în timpul internării, în vederea însănătoşirii sau obţinerii unei ameliorări. Tratamentul pentru bolnavi este gratuit, sumele fiind decontate din fondurile asigurărilor de sănătate. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea efectuează tratamentul medical până când consideră că internarea nu mai este necesară. Din acel moment, conducerea instituţiei medicale are obligaţia să anunţe instanţa în a cărei rază teritorială se află, pentru a stabili dispoziţiile ce urmează a fi luate în continuare.

Medicul psihiatru - mai ceva ca procurorul DNA

La Spitalul Palazu Mare, la secția de Psihiatrie, acolo unde sunt internați pacienți cu probleme psihice, nu sunt în acest moment oameni ce au comis infracțiuni și care să fi fost diagnosticați cu afecțiuni psihice. Doctorul Diana Cârjaliu, cea care ţine hăţurile acestei secții, ne-a asigurat că dacă ar exista astfel de pacienți, ei nu pot disimula că sunt bolnavi și nici nu vor avea şanse de a fi lăsaţi în libertate. De ce? „Pentru că medicul psihiatru e mai ceva ca un procuror anticorupţie! Suntem mereu suspicioşi şi atenţi la toate aspectele“, ne-a declarat doctorul Diana Cârjaliu.
 
La rândul său, Florin Iliescu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Penitenciar Poarta Albă, a fost foarte circumspect. Da, există în unitatea medicală pacienţi cu probleme psihice dar... atât. Am vrut să ştim dacă se pot preface astfel de pacienţi, dacă pot „invoca“ o anumită afecţiune psihică doar pentru a scăpa de o pedeapsă, însă Florin Iliescu ne-a pasat în curtea magistraţilor, de unde vin deciziile judecătoreşti, unde se fac expertizele medico-legale.
 
Da, este drept că de acolo vin, însă ei sunt trimişi în curtea Spitalului Penitenciar Poarta Albă, cum se spune! Aici au loc, când şi când, agresiuni între deţinuţi. Cum sunt gestionate? Greu de spus. Dacă nu ai pe cineva înăuntru...  aştepţi comunicate sau sursele binevoitoare. Au deținuții agresori probleme psihice serioase? Greu de răspuns. Rămânem în sfera bănuielilor și a declarațiilor puțintele pe care ni le oferă această instituție de siguranță.
 
Şi totuşi, se pare că în cazul în care eşti iresponsabil, dar capabil să demonstrezi asta, ai toate şansele să nu ajungi după gratii. În drept, iresponsabilitatea este cunoscută ca o stare de incapacitate psihico-fizică a persoanei, care o face să nu îşi poată da seama de caracterul, sensul sau semnificaţia faptelor săvârşite. De exemplu, epilepticii nu pot fi condamnaţi dacă săvârşesc o faptă penală în timpul crizei.
 
Mai rău este când infractorul este sănătos tun şi totuşi scapă de închisoare cu ajutorul unor legi blânde.

Ti-a placut articolul?

Comentarii