Sefa CSM ordona "Inchideti ochii!"

In Romania, negrul se amesteca adeseori cu albul. Mai rau este ca ne-am obisnuit sa traim in aceasta zona de gri.

Viata este cum si-o face fiecare, insa nu putem trece peste faptul ca nivelul de trai ne este influentat de cei care ne conduc - de clasa politica in special. Din cauza faptului ca nu avem stabilite niste cerinte care sa corespunda cat de cat standardelor morale, ne-am ales cu o clasa politica despre care unii spun ca o meritam. Un deputat imi spunea deunazi, intr-un interviu, ca "parlamentarii se confrunta cu o ostilitate patologica". Am fost uimita de convingerea cu care parlamentarul arunca vina neputintei parlamentarilor spre electorat, spre cei care ii alesesera. In opinia lui, vinovati de toate relele, de neputintele, de indiferenta, de dezinteresul si chiar de trufia cu care suntem tratati uneori de politicieni, nu erau chiar protagonistii acestor fapte si sentimente, ci tocmai cei care i-au ales si care au inceput ulterior sa ii critice pentru inactivitate si indiferenta la problemele sociale. Prin asta au devenit de o "ostilitate patologica". Nu este normal ca, fiind inselati in asteptari, tot noi, cei care ii ajuta sa ocupe un fotoliu in Parlament, sa fim si personaje negative. Nu poti fi in acelasi timp si victima si calau. Cu toate victimizarile clasei politice, la care asistam aproape zilnic, vedem pe zi ce trece ca Romania se transforma intr-o republica parlamentara, in care legislativul incearca sa preia in tacere si fraiele executivului. Tocmai am asistat cu totii la presiunile electorale facute de parlamentari pentru marirea salariilor cadrelor didactice cu 50%, fapt ce a atras, cum era si firesc, o serie de reactii, care se pot concretiza in miscari sociale, din partea segmentelor de bugetari neglijate prin acest gest. Nu stiu exact care sunt solutiile pentru a avea o clasa politica de care sa fim mandri. Probabil exprimarea naste un nonsens. Dar sunt convinsa ca nu este o solutie sa ascundem sub pres, sa inchidem ochii la matrapazlacurile demnitarilor propulsati in functii de cei multi, asa cum ne indeamna seful Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, care vrea sa secretizeze averile celor care ne conduc. Este o rusine o astfel de atitudine intr-o tara democratica, pentru a carei transparenta au curs rauri de cerneala in mass-media, in ultimii ani. Probabil ca sefa CSM s-a intors intr-o alta era, in urma cu mai bine de doua decenii, era din care au ramas, in memoria bunicilor si parintilor nostri mai ales, dar si a unora dintre noi, reprezentari dureroase. Oare ne intoarcem in trecut?! Si daca da, cu ce pret?

Scris de: {autor}Manuela MOLDOVEANU {/autor}