Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
04:03 27 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Sărbătoarea la români Tradițiile Crăciunului vestesc nașterea Lui Iisus

ro

25 Dec, 2015 00:00 1318 Marime text
Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbătoare pentru români ca popor majoritar creştin ortodox. De fapt, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este un prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt specifice acestor sărbători.
 
Sărbătoarea Naşterii Pruncului Sfânt începe în dimineaţa lui Moş Ajun cu colinde care ţin până noaptea. Între timp, seara se pregăteşte masa de Crăciun la care vor participa toţi membrii familiei. În dimineaţa de 25 decembrie toată lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun şi apoi la masa de Crăciun asta dacă nu au făcut-o deja de cu seară. Treptat încep să-şi facă apariţia copiiii cu “Steaua”. Aceştia vestesc faptul că Iisus S-a născut şi povestesc despre închinarea Magilor.
 
Din vechime se ştie că Maică Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare că un cioban sau un baci la turmele fratelui sau. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân, are o barbă lungă, şi este bogat, de vreme ce are turme şi dare de mâna.

Renii moşului şi praful magic

Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Se spune că acum foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formulă specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreagă noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.
 
Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comeţ, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.

Colindele

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul pentru a veşti naşterea lui Iisus. Originea colindelor nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţă la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.

Feciorii colindă după copii. Ei se organizează în ceată, cu două, trei săptămâni înainte. O singură ceată pe sat. Își aleg gazda, unde se adună înainte de sărbători să mai învețe colinde. În frunte merge vătaful mare, mai isteț și dintr-o familie înstărită, ales doar pentru sărbătorile de iarnă. Vătaful mare ține evidența câștigurilor și conduce întreaga ceată. Vătaful mic îl înlocuiește pe vătaful mare la diferite servicii, ca tocmirea muzicii.
 
Primul colind se cântă acasă la preot să dezlege postul. Apoi urmează celelalte gospodării din sat. Când ajung în fața unei case, colindătorii cântă la fereastră, după care gazda îi poftește în casă. Șeful colindătorilor întreabă dacă sunt primiți Feciorii de Crăciun. După ce cântă trei, patru colinde la ușă, cântau: ''Primește-ne gazdă-n casă/Și pune colac pe masă/Lângă colac și cârnați/Și-o litră de vinars''. Dacă până la terminarea colindului gazda nu deschide ușa, înseamnă că nu te primește. Atunci strigă colindătorii: ''Bureți pe pereți''.
 
A doua zi de Crăciun, începe jocul la casa gazdei. Chemătorii sunt împodobiți cu năframe și panglici tricolore și merg la casele fetelor și feciorilor să-i cheme la horă. A treia zi, feciorii vin cu muzica la biserică, unde se adună toți tinerii la joc. În a patra zi se ''îngroapă'' Crăciunul și sunt chemate iarăși fetele la joc.
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
 
Alt obicei cunoscut este Vicleimul, o formă de teatru popular care semnifică nașterea lui Iisus. Umblatul cu capra este un obicei ce ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Numele acestui obicei variază de la o regiune la alta — cerb în Hunedoara, capra sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță în Transilvania. În Muntenia și Oltenia capra e denumită brezaia.
Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul că flăcăii să umble cu turcă, capra sau brezaia. Capra este însoțită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiții lăutari care acompaniază dansul caprei, care sare, se rotește și se apleacă, în același timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului și a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate renașterii divinității.
 
În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chisca, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor stă pe masă de Crăciun.

Ti-a placut articolul?

Comentarii