Presa demonica si „faima" ziaristului de online

De la bun început vreau să fie un lucru clar: nu mă consider un ziarist cu experienţă, nu spun sus şi tare că aş fi vreo pricepută şi nu-mi revendic drepturi care nu-mi aparţin.

Fenomenul jurnalistic, privit din interiorul sistemului, poate părea lugubru în anii prin care trecem. Însă, economia de piaţă şi întregul ei mecanism schimbă multe. Schimbă oameni, viziuni sau concepte. Cu toate acestea, cine blamează publicitatea într-o lume ca a noastră, se poate lăsa de treabă. Pe de altă parte, pe 3 mai a fost Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Am citit sute de gânduri despre cum ar trebui să fie presa, despre deziderate, idealuri, utopii. Sau am avut parte de rândurile blazate ale unor frustraţi care nu-şi mai găsesc locul în piaţă şi care găsesc potrivit ca, într-o zi care ar trebui să ne facă să gândim, nu să muncim, să se apuce să dea lecţii de moralitate celor care ştiu probabil cum merge treaba în viaţa asta mult mai bine decât ei. Am citit tânguiri despre ziarişti răpiţi sau am simţit „nuieluşa" vorbelor unuia care ne reproşa că „soarele răsare când PDL apare" şi care făcea apologia ziaristului fugit în online. De ce fuge ziaristul în online, drag coleg? În online nu mai proslăveşte, nu mai pupincureşte, nu mai scrie la comandă? Online-ul nu are stăpâni? În online nu există publicitate, doar libertate de exprimare? Lasă-mă să nu cred prostiile astea. Voi, cei din online, nu vedeţi niciodată răul din cineva? Nu aveţi această percepţie asupra realităţii? Şi mă întreb de când suntem împărţiţi pe categorii: ziarişti de print şi ziarişti de online. Oare nu ar trebui să slujim cu toţii aceeaşi cauză? Dar, nu! Voi, din online, probabil că sunteţi rasa superioară, jurnalistul viitorului, cel care vede şi scrie numai dreptatea, care apără pe toată lumea care nu minte „pentru că nu-i frumos să minţi". La el soarele nu răsare... Poate pentru că este mereu umbră?! Cum poţi crede că ziarul tipărit este doar un măcel al arborilor, tu, cel care ţi-ai hrănit spiritul şi trupul din cuvintele imprimate cu tuş pe hârtie? Cu toate astea, şuşoteşti când ai chef şi-ţi expui planurile de a reveni pe print. Că doar tu eşti prea bun pentru a distruge ceva, chiar dacă este vorba despre copaci, nu? Online-ul este ultima frontieră pentru tine, ziaristule? Ne crezi lucrători? Spui că nu mai există ziarişti în presa locală? Poate ai dreptate. Pentru că voi, cei care vă lăudaţi cu vasta voastră experienţă în domeniu, aţi distrus piaţa, aţi creat o imagine de şpagagii, de neserioşi şi de fripturişti, pe care noi, cei veniţi în urma voastră nu o putem spăla. Crezi că este uşor să ai o asemenea moştenire?! „Cardul de reduceri" nu ne aparţine. Dar ţi-e dor de legitimaţie! Renegi lumea în care te-ai născut ca.... ziarist? Înseamnă că ai plecat din universul ăsta. Te-ai pierdut în online!