Paduchii si fotbalul

Am citit undeva o chestie care m-a amuzat si m-a pus pe ganduri in acelasi timp. "Daca paduchii erau fosforescenti, Giulestiul ar fi fost Las Vegas" postase pe un site un suporter stelist.

Am incercat sa uit cu ce echipa de fotbal tin, am incercat sa fac abstractie de simpatii, sa nu ma mai gandesc la antipatiile pe care le am in lumea fotbalului. Am incercat sa trec peste faza de amuzare si sa incerc sa inteleg un fenomen. Este sau nu rasismul o problema pe stadioanele din Romania. Chiar dam vina pe etnie atunci cand adversarii nostri sunt mai tari sau pentru ca pur si simplu, timp de 90 de minute ne sunt rivali? Oricum, stiu ca fotbalul naste pasiuni aprinse. Si asta nu numai la noi, ci in toate colturile lunii. Stiu ca s-a ajuns la crime pe stadioane, s-a ajuns la razbunari, la batai intre gruparile rivale. Prima data am auzit ca "gripa aviara vine de la cioara" pe stadionul din Constanta. Sunt convinsa ca faristii nu au inventat roata, insa, stiu ca atunci, cu zece minute de inceperea meciului scaunele de pe stadion au inceput sa zboare ca niste frunze ravasite de vantul aprig al sfarsitului de toamna. Dupa-amiaza rece de noiembrie a fost "incendiata" parca de lupta dintre suporteri. Un steag furat, injuraturi aruncate din ambele parti, stadion distrus, toate astea au facut deliciul spectatorilor, care filmau intamplarea cu telefoanele mobile. Nici un scandalizat, nici un uimit, nici un contrariat de lupta fara sens. Sa ne punem mintea la contributie. Mai stim scandari rasiste care ne-au amuzat, in loc sa ne scandalizeze, de-a lungul timpului? Sa ne reamintim cum strigau stelistii inaintea meciului cu feroviarilor de sub Grand, din Cupa UEFA. Mai stiti? "Liga Campionilor, interzisa ciorilor". Ideea preconceputa cum ca rapidistii ar fi tigani nu poate fi stearsa din mintea tifosilor romani. Nici nu se incearca probabil. Insa, atunci cand atitudinea atintita asupra unei singure echipe se raspandeste pe toate stadioanele din tara, la ce sa ne asteptam? Sa ne suparam ca ne fac bulgarii mamaligari, in conditiile in care noi ne ocaram de mama focului cu ai nostri? Sa ne mai enerveze ca pana si pe Mutu au inceput italienii sa il injure, odata cu izbucnirea scandalului din peninsula, numai pentru ca este roman. Si asta in ciuda faptului ca este printre cei mai buni din campionatul macaronarilor. Am ajuns la concluzia ca nu mai conteaza cu cine tii, conteaza pe cine urasti de moarte. Nu mai stii la un moment dat daca inima ta de suporter bate pentru un club, pentru niste culori, pentru istoria echipei respective sau din cauza dispretului fata de ceilalti. Mergem la stadion ca sa injuram. Am uitat sa ne cantam victoriile, dar stim foarte bine sa ne ironizam adversarii. Am uitat sa iubim fotbalul. Ne mai aducem aminte de decenta pe stadion, numai atunci cand mai moare cate o legenda. Da, Dobrine, i-ai mai apropiat macar pentru cateva zile. Ca de fiecare data ai fost maret! Insa, din pacare, pana si memoria celui mai bun poate fi patata cu acte de huliganism. Nu spun sa cantam imnuri ale pacii pe stadioane. Spun doar ca ar trebui sa ne aducem aminte de ce batem drumul pana acolo. Si pentru cine. Si, data viitoare cand ne vom simti jigniti de adversari, sa ne aducem aminte de paduchi, ciori si alte alea.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}