Ne salvam cu salvatorii beti

Intamplarea de acum cateva zile, cu salvatorii cei beti, mi-a adus aminte de un episod, tragi-comic. Eram, intr-o seara, cu multi ani in urma, la o receptie la Cazino. Printre cei prezenti si, fostul comandant al Politiei Transporturi, Mihai Poliec.

La un moment dat trec pe langa noi, sefii, de atunci ai Capitaniei Constanta, Alexandru Mezei si Serban Berescu, cu care ne cunosteam destul de bine. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu a schitat vreun gest de salut. Si-mi spune Poliec: "Dupa articolul tau de azi a tipat ministrul Mitrea la ei de se auzea de la Bucuresti, fara sa fie nevoie de telefon". Acum mi-am amintit de articolul respectiv. Atunci, prin 2001, un cargou cambodgian, s-a aflat timp de doua zile, in pericol de scufundare, chiar la tarm. Cu de la sine putere, comandantul a permis supraincarcarea vasului, care acesta s-a inclinat cu aproximativ 45 de grade. Apa a trecut peste bord, si nimeni nu gasea solutii pentru redresarea vasului. Era o balbaiala greu de imaginat. Fara nici o conducere lucida a actiunii, toti strigau, toti dadeau ordine, toti erau sefi. Toti stiau meserie. Era ca la turnul Babel. Se striga in engleza, in romana, in araba. Fiecare dadea ordine cui vroia si fiecare asculta, sau nu, de nimeni si de toata lumea. Era totusi o misiune de salvare, nu o joaca. Atunci ma gandeam ce s-ar fi intamplat intr-o situatie mai grava. Acum, cand am auzit de salvatorii beti, mi-am adus aminte si de incendiul de pe tancul Mesta care a avut loc la cinci mile in larg, in dreptul Cazinoului. Servantii de pe o nava romaneasca de stins incendiu, atat de priceputi erau, incat pusesera tunurile de apa, cum spunem noi romanii, contra vantului. Tot la fel, nu pot uita cum in dimineata zilei de 10 noiembrie 2007, salvatorii nostri de la Agentia Romana de Salvare a Vietii Omenesti pe Mare nu au fost in stare sa ajute un om. Pe comandantul navei "Yldirim Lar 1", Melincovici. Nimeni nu l-a salvat, desi a murit la cativa metri de tarm. Pentru ca hai sa recunoastem: tehnica nu e destula. Nu poate iesi pe vreme rea. Dar, daca acum vreo doua zile era frumoasa si se intampla ceva, ce facea institutia care are specialisti angajati? Pai ce putea sa faca din moment ce patru oameni erau beti si au inverzit basica politistilor? Cum se poate califica gestul celor patru? Dar al directorului lor, Daniel Manole, care apreciaza, asa, dezinvolt ca fapta lor este infractiune minora? El care, din cauza importantei institutiei, acum ar fi trebuit sa taie in carne vie. El, Manole, care il apara pe Ion Kiss, pe Paul Ivan, pe Sandu Onel si pe Stelian Apostol, care isi faceau serviciul, pe banii statului, cu un pahar, acolo si ei si cu niste gratare.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}