Ei sunt eroii

Pompierii, ei sunt singurii care pot fi tratati drept eroii acestor zile, dar nu numai. Ei sunt primii acolo unde este mai greu, acolo unde nu ajunge nimeni.

Numai ca in fata, la televiziuni, in primele pagini ale ziarelor, apar sefii lor. Apar si dau din gura, incercand sa ne convinga de cat de greu trag pompierii, dar si Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta, colonelul Petre Trandafir, seful institutiei, dar si adjunctul sau Neculai Coman. Nu i-am auzit nici acum, dar nici altadata sa nu-si aroge meritele militarilor din subordine si sa spuna ca de fapt ei sunt doar niste conducatori care stau in spate cand este mai greu. In fata se duce doar militarul pentru ca el de aia a fost instruit. I-am vazut pe militarii de la inspectoratul de urgenta sarind in foc, in apa rece, la temperaturi joase, mult sub zero grade Celsius. I-am vazut catarandu-se dupa papagali, dupa cine stie ce gargauni de-ai constantenilor, dar intrand si dupa tot felul de cai, boi, magari sau caini, prin tot felul de rape si fantani, sau gropi facute aiurea si nesemnalizate. I-am vazut salvand oameni de prin puturi in care, la prima vedere, numai un copil ar fi incaput. In activitatea mea am vazut pompieri radiind de bucurie cand ieseau dintr-o mare de flacari cu un copilas in brate pe care il incredinta teafar mamei disperate ca exista posibilitatea de a nu-si mai vedea vie odrasla. Nu am cum sa uit imaginea altui pompier care s-a intors in iadul de unde un copil nu-si putuse lua papusa favorita. Si pe care acesta i-a adus-o ca pe un trofeu, dupa ce a cautat-o minute in sir pe unde presupunea ca ar putea fi si asta in timp ce furtunurile aruncau apa pe el, iar flacarile ii ardeau, chiar si prin masca, fata. Si de aceea nu pot sa ma uit la televizor cu drag sa le vad fetele celor care culeg roadele muncii eroilor, pe care apoi sa-i blameze, cum ca nu au fost precauti si ca nu au respectat procedurile cum este cazul lui Iulian Arusoaie, care a murit dupa ce i s-a rupt cordelina in timpul unei interventii. Si ce credeti ca gaseste colonelul Trandafir de spus? Iata: "accidentul nefericit s-a petrecut pe fondul neglijentei in serviciu a colegului nostru, care nu s-a asigurat inainte de coborare. El nu a asezat cotul de protectie din dotare pe pervazul ferestrei pentru a proteja coarda de salvare, care s-a frecat de pervaz si a cedat. Colegul nostru nu a respectat intocmai procedurile", declara din scaunul de sef, Trandafir, parca dispretuind gestul eroic al lui Arusoaie. Maine-poimaine, comandantul de la situatii de urgenta o sa-i certe si pe cei de la descarcerare pentru ca au taiat cine stie ce fieratanie a unui autoturism de lux cu care vreun copil de bani de gata a intrat ca nebunul in cine stie ce gard. Si pentru ca tot a venit vorba de eroi, mi se pare extraordinara munca acestor oameni care lucreaza la descarcerare. Sa poti lucra contracronometru, cu un val de sange langa tine de la cine stie cati oameni prinsi intre fiarele unor autoturisme de mare viteza unite intre ele dupa coliziune. Sa poti taia, milimetric, fierul masinii in timp ce nu-l poti controla pe cel care se zbate langa aparatul de debitat, sa ai grija de el, sa nu-i faci mai mult rau incercand sa-i faci bine. Ei bine, imi este greu sa cred ca acesti profesionisti ai groazei pot fi certati de un sef de-al lor si mai ales dupa ce li s-a intamplat o nenorocire, in misiune, ca lui Arusoaie. Numai ca Trandafir-colonelul nu stie ca despre morti numai de bine, iar despre eroi, si mai de bine.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}