Cum e sa conduci beat ca plutonierul Virciu

Un majur pe numele său Ionuţ Vîrciu Şerbănescu, angajat la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, fratele unui manelist, mai avea un pic şi ajungea erou naţional. Chiar dacă a murit, conducând o maşină tunată, fiind aproape de comă alcoolică. Cu o viteză pe care nimeni nu o ştie.

Pe toate forumurile se scrie de câteva zile numai de el. El, John, plutonierul, era cel mai cel. Nu mai era nimeni ca el. John Vîrciu avea maşina tunată. John îşi pupase copilul pe la 11.00 în ziua fatidică. John se găsise cu tanti Jana pe stradă. Magnificul Vârciu era pasionat de maşini. O spun cei de la nu ştiu ce club unde era el membru. El era cel mai tare, cu o maşina tare de tot, deşi era doar plutonier. Toate bune şi frumoase până aseară. Când vine Cecilia, colega mea, cu bomba: Vârciu era beat la volan. Nu se poate, zic eu, şocat, deşi nu se poate spune că nu am văzut şi nu am auzit destule. „Unu şapteşcinci la mie"!, îmi spune la ureche Cecilia. Mă cutremur. Nu ştiu ce înseamnă în sticle, în echivalentul în mililitri de tărie de 40 de grade sau în litri de vin. Dar îmi imaginez că e ceva ce duce la comă alcoolică. Şi mă întreb dacă e adevărat: cum a fost posibil să bea majurul Vîrciu atâta? În cât timp şi unde? În cazarmă? În maşină? Când băga cheia în contact? Sau când conducea maşina spre locul unde avea să moară?

Sau cu vreun şef care avea să îi permită ieşirea ilegală pe poartă? Aflu acum că nu, niciuna din toate bănuielile mele nu este adevărată. Nu. Majurul fusese pe iaht cu o seară înainte. Şi, ca un majur adevărat, se destrăbălase. Iar la intrarea în unitate nu îl verificase nimeni cu fiola să vadă dacă este apt să lucreze la Serviciul Logistic. Să fie şofer. Să conducă o maşină. Să îşi merite salariul pe ziua aia. Nuuu. Dar pentru înmormântare i-au asigurat fanfară. Colegiii l-au salutat cu „onor spre dreapta" pe strada Mircea, acolo unde i-a fost ultimul loc de muncă. De parcă era erou naţional. De parcă salvase cine ştie câte vieţi. De oameni sau de animale. Prin apă şi flăcări. Dar asta-i la români. Cine face tâmpenii este erou. Ca majurul Vârciu. Aaaa. Nu cumva ar trebui avansat post mortem? Sunt grade destule.