Agonia ciobului

Stiti proverbul care spune ca rade ciob de oala sparta? Uite, cam asa se intampla si in lumea noastra, a presei. Radem unii de altii... degeaba.

Si asta in conditiile in care suntem toti o apa si-un pamant! Foarte sincer: oamenii considera universul nostru cea mai misto gaselnita. Eronat! Este o treaba frumoasa, atata timp cat o faci cu pasiune, cat inveti sa te detasezi, la un moment dat, de tot ceea ce se intampla in jurul tau. Si mai este interesant atunci cand vezi lume de calitate, cand afli lucruri, cand te implici atat de mult in ceea ce faci, incat ajungi sa resimti, aproape fizic, efectele succesului tau. Mi se parea o prostie atunci cand auzeam vreun muzician sau scriitor spunand ca orice opera este ca un copil al lui. Acum ii inteleg. Insa, la noi, nu este vorba de geniu. Ce facem noi, gazetarii, se cheama inspiratie si pasiune. Fler... curiozitate... si multe ore din viata date pe altarul subiectului. De ce m-am apucat sa explic asta? Simplu! Intotdeauna am crezut ca nu este bine sa-ti diseci colegii de breasla. Sa scrii urat despre ei, sa-i discuti in public sau sa-i desfiintezi voit, fara o baza solida. M-a scarbit chiar razboiul dintre doua institutii mass-media. Cred ca vede toata lumea panourile monstruoase, aparute in urma unei campanii. Insa, nu neg ca barfa este pe primul loc in lumea cautatorilor de stiri. Poate nici n-ar trebui sa ne invinovatim pentru asta. Barfa, in universul nostru, poate fi considerata un defect profesional. Dar am si eu o problema! In urma cu vreo doua zile, m-am trezit pe blogul unei domnite jurnaliste din Constanta. Simpaticuta se lamenta ca avem o presa de toata jena si dadea exemplu un interviu pe care l-am luat unui travestit. Si ca, vai, la naiba, este chiar o rusine si o scarbosenie. O fi! Barbatul-femeie mi-a placut mai mult decat multi dintre cei pe care-i intalnesc pe teren. Cititorii nu au avut prea multe de comentat, in sens negativ. Vad ca tabloidele sunt cele mai agreate... iar subiectele pot fi mult mai "fara perdea" de atat. Sa fiu inteleasa: nu ma justific! Nu as face-o in fata oricui. Insa ma intreb care este durerea mai mare in "presa jegoasa": ca scriem despre travestiti sau ca ajungem sa credem in ceea ce suntem obligati sa scriem sau sa scoatem pe gura? Uitati-va la "travestitii" din curtea voastra si la papagalii care-si schimba coloritul o data la patru ani! Reveniti-va din inocenta prefacuta! Si invatati sa acceptati competitia, nu doar sa o copiati pe la colturi!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}