Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
07:38 27 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Centrul natura FORȚAȚI LA CREȘTERE

ro

01 Feb, 2016 08:36 857 Marime text



M-am uitat pe rafturile super-market-urilor și am văzut fructe gigante, frumoase și lucioase – ANORMAL de aspectuoase.

Pentru că nu-mi amintesc ca în livada mea sau în alte livezi să fi văzut pe crengile arborilor fructe atât de mari, frumoase, uniforme și fără nici un defect!

Dimpotrivă – cei câțiva arbori fructiferi din propria mea grădină, niciodată stropiți sau susținuți cu substanțe chimice – abia dacă fac puține fructe (și pământul dobrogean nisipos nu este foarte ”prietenos” cu arborii fructiferi), mici, asimetrice, dar extrem de gustoase.

Oamenii s-au învățat să păcălească continuu Natura.

Cu substanțe chimice ”forțează” creșterea plantelor, maturizarea și coacerea acestora.

Văd același lucru și în ceea ce privește creșterea copiilor.

Se ”forțează” creșterea – tot cu ”substanțe chimice” – în mod indirect.

Dr. Galina Shatalova trăgea un semnal de alarmă prin anii 70-80 despre consumul zilnic, regulat de carne – care duce la maturizarea sexuala anormal de rapidă a copiilor (și este normal să se întâmple așa, dacă vă gândiți la neurotransmițătorii din carne – adrenalină, noradrenalină și alte substanțe).

Mă uit în jur și văd copii ”forțați la creștere”, întocmai precum fructele de pe raioanele super-market-urilor.

Copiii forțați să înceapă socializarea de la 2 ani (în ”instituții” tip închisoare numite ”creșe”), forțați să ”facă teme” de la 4-6 ani și ”forțați” să ia decizii fundamentale tip ”carieră” și ”viitor” la 14 sau 18 ani.

Biologic, creierul omenesc își termină ”maturizarea” undeva în jur de 28 de ani.

Iisus a început să predice și să se manifeste ca Hristos după 33 de ani.

Pentru că abia după 33 de ani, ființa umană începe, ușor ușor, să se ”dezmeticească”, să iasă din ”gândirea magică” a copilăriei și să vadă cu ochi clari și limpezi JOCUL.

Săptămâna aceasta m-am ”oglindit” în toți copii ”chinuiți” și ”forțați” să performeze și să se descurce devreme în viața lor.

Și eu am fost un copil ”forțat” la creștere.

De foarte mică, am preluat responsabilități dincolo de posibilitățile și normalul unui copil – și am continuat să le duc pe umeri – deformându-mi la propriu coloana vertebrală sub greutatea tuturor celor duse.

Nici măcar nu am știut că pot spune NU și că pot refuza, pentru că forțajul s-a făcut atât de devreme și atât de subtil (sub un ”șantaj” emoțional de genul: ”dacă o iubești pe mama / pe bunica, faci tot ce ți se spune”) încât voința mi-a fost îngenunchiată înainte să realizez ce mi se întâmplă.

Când ”am deschis” ochii și am început să observ situația în care mă aflu, eram deja ”legată fedeleș” în zeci de fire de legături sociale, de obligații și responsabilitate, încât mi-a luat zeci de ani să mă desprind, fir cu fir, de multe dintre ele.

Și încă sunt în plin proces de ”dezlegare”.

În prezent, observ mult mai bine în copiii și adolescenții cu care mă întâlnesc la cabinet acest ”forțaj” – făcut în numele ”iubirii” și ”grijii”.

Mesajele ființelor umane sunt de-a dreptul hilare.

Te iubesc, de aceea te chinui!” (să faci ce nu-ți place, să stai în bancă la școală ore întregi, să stai în aer închis ore întregi, să stai cocoșat la masă, făcând teme inutile ore întregi).

Este atât de absurd, încât nici o piesă de teatru absurdă nu se poate ridica la înălțimea realității trăite zilnic de copiii noștri în școli.

Iar acasă, sunt alte absurdități – și mai hilare.

Cineva, nu știu cine, a decretat că TREBUIE SĂ MÂNCĂM de 3 ori pe zi, sau chiar mai mult ”să avem putere”!.

Mâncarea a devenit sinonimă cu ”energia” și ”puterea” (deși este EVIDENT OPUSUL – că după mâncare ne simțim slăbiți, somnolenți și fără putere, că după mâncare avem dureri și blocaje și ni se îmbolnăvește corpu!)

De aceea, copii sunt ”forțați” să mănânce de 3 ori pe zi, de mămici anxioase care sunt permanent temătoare să nu fie considerate ”mame rele” de către un social nemilos și presiv!

Am văzut copii complet fără nevoie de mâncare dimineața, cu stări de greață, cu limbă încărcată și nevoie de REPAUS ALIMENTAR – FORȚAȚI să înghită ce le pregătește mama – și trimiși cu gustarea după ei la școală / grădiniță – că ”TREBUIE SĂ MĂNÂNCE” să ”crească mari”!

Te iubesc, de aceea te forțez!” este mesajul evident transmis acestor copii.

Suma mesajelor primite de copii este HILARĂ (ca să nu izbucnim în plâns):

”IUBIREA ÎNSEAMNĂ SUFERINȚĂ, CHINUIALĂ și FORȚARE!”

Și apoi, ne trezim că devenim ADULȚI CARE NU ȘTIM SĂ IUBIM.

NU ȘTIM SĂ NE IUBIM.

Ne-iubirea începe de la noi înșine.

Ne CHINUIM și ne FORȚĂM pe noi înșine continuu – să facem pe plac altora, să respectăm regulile tuturor, numai ale noastre nu, să ajutăm și să-i servim pe toți cei din jur, doar pe noi nu.

SUNTEM ”FORȚAȚI LA CREȘTERE” și pierdem complet contactul cu noi înșine, nemai având timp și energie să aflăm CINE SUNTEM, CE NEVOI AVEM, CE NE PLACE, CE NU NE PLACE, CE NE FACE BINE și CE NE FACE RĂU?

Suntem siliți să devenim ”ADULȚI” atât de repede, încât SUFLETUL și interiorul nostru nu ține pasul cu acest forțaj și ne trezim ADULȚI BIOLOGIC, cu frici de copiii și comportament de copiii.

FORȚAJUL” social al ultimilor decenii se vede în toate generațiile de după război, în care suprarenalele slăbite și epuizate declanșează o proastă adaptare la stresuri, o îmbătrânire prematură și o durată mică a vieții (plus o calitate foarte proastă a perioadei trăite pe Pământ).

Suntem permanent susținuți de o propagandă mediatică agresivă ”să ne trăim viața”, să ”facem excese la maxim” (că oricum ”cu o moarte suntem datori”) și să devenim ”carne de tun” pentru toate industriile profitabile ale prezentului: asigurările de sănătate, medicina, farmacia și pompele funebre!

Suntem purtați ”forțat” într-un ”tur de forță” printr-o viață din care nu înțelegem nimic, pentru că NU AVEM TIMP să trecem pe îndelete prin etapele sale normale.

Copiii nu mai au copilărie și adolescenții nu mai au adolescență.

Iar adulții sunt prea preocupați cu supraviețuirea să-și mai bage în seamă corpul fizic, trezindu-se la pensie atât de bolnavi, încât supraviețuiesc în proaste condiții, cât mai puțini ani (pentru a face ”economii” cât mai mari la fondurile de pensii!).

Este o imagine HILARĂ, evidentă pentru cine vede – și deși se vede cu ochii liberi – oamenii continuă cu obstinație să facă ACELEAȘI LUCRURI:

IUBIRE” cu SUFERINȚĂ, CHINUIALĂ ȘI FORȚAJ!

Suntem chinuiți și ni se face rău TOCMAI de cei care pretind că ne iubesc cel mai mult.

Ne chinuim unii pe alții, forțându-ne și torturându-ne.

OGLINDIREA în exterior mi-a amintit de acest FORȚAJ și l-am putut vedea ca o parte din viața mea prezentă.
AM DESCOPERIT CUM MĂ ”FORȚEZ” eu pe mine continuu, făcând lucruri care nu îmi plac, dar care ”trebuie”!

ȘI O FAC FOARTE BINE!

Sunt foarte bună la acest lucru.

Săptămâna ”oglindirii” își continuă efectul terapeutic pentru toți cei care aleg să se uite în interior.

Soarele zilei de joi – mi-a adus lumină, căldură și un aer de primăvară.

Și am descoperit primii ghiocei în grădină – Natura începe să se pregătească de plecarea iernii!

Vă doresc tuturor, în continuare, zile frumoase de ianuarie și descoperiri interesante pe drumul vindecării!

http://www.centrulnatura.ro/fortati-la-crestere/

Ti-a placut articolul?

Comentarii